psihiatru
ro

Amintiri din viitor:
psihiatria comunitară
Entuziaştii colegi de la Timişoara au
încercat să aniverseze în luna noiembrie
30 de ani de la apariţia psihiatriei
comunitare în România.
Ei au înţeles atunci că echipa tera­
peutică, legătura cu comunitatea,
implicarea acesteia în procesul tera­
peutic şi destigmatizarea pacientului
reprezintă modelul european şi au
încercat să­l adapteze realităţii de aici.
Prezentul pare mult mai sumbru decât
Revistă de informare specializată
s­ar fi putut închipui, atâta timp cât în
reforma începută cu stângul psihiatrul
comunitar este un paria, care are salariu
mai mic, sporuri profesionale complet
diferite de ale colegilor, evident mai mici,
lipsă totală de autonomie administrativ­
financiară şi limitarea activităţii la
scrierea şi transcrierea de reţete pentru Psihiatru
pacientul cronic. Centrul comunitar,
pentru care se alocă în prezent fonduri
importante, pare o idee scrâşnită, în
care factorul politic face ceva în care nu
ro
crede, iar comunitatea profesională se
editorial
baricadează pe poziţiile conservatoare
ale rutinei şi suficienţei. Nu este loc
pentru nou, pentru că înseamnă o altă
Anul III • nr. 11• decembrie 2007
cale, concurenţă şi evident înseamnă
ieşirea din letargia obişnuinţei de a
trata pacientul ca pe un obiect care
trebuie „depanat” în scurtul interval considerat spitalizare
eficientă. Soluţii ar exista, dar ele ţin de voinţa politică şi de
schimbarea mentalităţii: autonomia centrelor de sănătate
comunitară care să­şi poată „cumpăra” serviciile de la orice
furnizor, sisteme integrate public­privat, posibilitatea pentru
medic şi asistent să lucreze conform competenţei oriunde
doreşte, putând astfel să îşi urmărească pacienţii în sistemul
comunitar. Nimic mai absurd şi mai non­european decât
stupidele interdicţii de tipul ori­ori introduse de CNAS.
Un val de tineri psihiatri ar putea schimba sistemul. Dar cine
să îi formeze, insuflându­le pasiune şi credinţă în rosturile
psihiatriei comunitare? Cine să le explice că de o jumătate
de secol psihiatrii din lumea întreagă au ieşit dintre
zidurile spitalelor, reuşind performanţe de neimaginat în
reabilitarea şi reintegrarea pacienţilor, aceasta, şi nu alta
fiind menirea psihiatrului.
În 2007, la Timişoara, aniversarea psihiatriei comunitare
s­a deosebit cu greu de o comemorare. Depinde foarte
mult de noi, de întregul grup profesional, ca viitorul să nu
rămână decât o amintire.
Şef de lucrări dr. Cătălina Tudose
Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68