psihiatru
ro
interferenţe
Unde ne sunt visele?
Ioana Lazăr
medic rezident psihiatrie Secţia II Clinic, Spitalul
de psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia”
Visele au preocupat omenirea încă din detaliată a anatomiei şi fiziologiei „som- cercetători neuroştiinţifici să recunoască
zorii gândirii, însă doar tardiv au ajuns nului cu vise”, reprezentată în principal de poate că somnul REM nu reprezintă echiva-
să devină un subiect pentru cercetările modelele interacţiunii reciproce şi sinteză lentul fiziologic al viselor (Solms, In Press).
ştiinţifice. Prima mare descoperire a activării propuse de McCarley şi Hobson, Perspectiva conform căreia activitatea
neuroştiinţifică a avut loc în 1953, când modele care de atunci au dominat în acest onirică ar reprezenta doar un epifenomen
Aserinsky şi Kleitman au descoperit o domeniu. Pe scurt, se considera că somnul al somnului REM se baza exclusiv pe
stare fiziologică care apărea periodic de- REM şi visele erau declanşate de un mic observaţia raportării de vise în 70-95% din
a lungul perioadei de somn, în cicluri grup de celule pontine, care secretau trezirile din somnul REM, comparativ cu
de 90 de minute şi ocupa aproximativ acetilcolină - ce activa regiunile cerebrale doar 5-10% din trezirile din somnul NREM.
25% din aceasta. Una din caracteristicile superioare, determinate astfel să genereze Această proporţie s-a schimbat în cadrul
acestei stări, şi anume mişcarea oculară imagini conştiente, considerate a nu fi unui studiu care punea o întrebare diferită
rapidă (rapid eye movement) a ajuns nimic altceva decât încercarea emisferelor celor treziţi din somn, respectiv „Vă trecea
să fie folosită pentru a o denumi. S-a cerebrale de „a face ceva dintr-o situaţie ceva prin minte?” în loc de „Visaţi ceva?”
descoperit că perioadele de somn REM neplăcută... din semnalele zgomotoase (Foulkes, 192), fiind obţinute relatări ale
sunt caracterizate de o activitate corticală trimise de trunchiul cerebral” (Hobson unei activităţi mintale complexe în 50%
desincronizată, cu trasee EEG rapide &McCarley, 1977). După câteva minute de din trezirile din somnul NREM, care era
subvoltate, şi activitate hipocampală activitate REM, activarea colinergică este mai degrabă de tipul gândirii, mai puţin
sincronizată, cu activitate theta lentă (4- contracarată de un alt grup de celule pontine, vivace; iar în cel puţin 5-10% din cazuri,
8 Hz); pe lângă caracteristicile cerebrale, care secretă noradrenalină şi serotonină. visele NREM erau asemănătoare conform
sunt prezente şi modificări fiziologice: Această asociere a perioadei REM tuturor criteriilor celor REM (Hobson, 1988).
atonie musculară, blocarea informaţiilor cu activitatea onirică s-a împământenit Aceste informaţii „nu susţin o distincţie
senzoriale, variabilitate a ritmului cardio- într-o aşa măsură, încât şi azi majoritatea dihotomică între activitatea mintală REM
respirator, tumescenţă genitală. Pe scurt, specialiştilor când aud de somn REM se şi cea NREM, ele conducând mai degrabă la
constau într-o stare fiziologică paradoxală gândesc la vise. Asta a condus şi la aban- ipoteza existenţei unui proces oniric continuu
în care individul se află în acelaşi timp donarea oricăror încercări anterioare de caracterizat de variabilitate atât în cadrul
într-o stare de excitaţie şi de somn a desluşi mecanismele onirice ca fiind fazelor somnului, cât şi între ele” (Cavallero
profund. Acest fapt i-a făcut pe Aserinsky doar poveşti; inclusiv mecanismele psihice et al., 1992). Încet-încet, au început să se
şi Kleitman să bănuiască că această stare complexe propuse de Freud în „Interpretarea acumuleze studii şi informaţii cu privire la
ar fi manifestarea exterioară a perioadei viselor”: forţa motivaţională primară a viselor visele NREM, toate conducând la ideea că visele
subiective de vise. Au devenit convinşi de nu părea să fie psihologică, ci fiziologică, sunt generate în timpul somnului NREM prin
acest lucru după cercetarea întreprinsă în de vreme ce momentul apariţiei şi durata mecanisme specifice NREM. (Foulkes&Vogel,
1955, care a revelat că 95% dintre oamenii somnului cu vise erau constante, sugerând o 195; Foulkes et al., 19; Vogel et al., 1972,
treziţi în timpul perioadei REM raportează geneză preprogramată, determinată cerebral; Kondo et al., 1989). Toate aceste observaţii
vise, în timp ce doar 5-10% dintre cei treziţi şi, dacă presupunem că substratul fiziologic au condus la o nouă perspectivă care nu mai
în timpul perioadei NREM declară că visau. al conştiinţei se află în emisferele cerebrale, reduce activitatea onirică la cadrul reprezentat
După aceste descoperiri, confirmate de faptul că somnul REM este generat automat de somnul REM.
mai multe studii ulterioare, părea că tot ce de mecanisme din trunchiul cerebral elimină Noua ipoteză, conform căreia există
mai rămăsese de făcut era să se descopere complet orice posibilă contribuţie a ideilor mecanisme separate de generare a
mecanismele acestei stări fiziologice, (sau a substratului lor cerebral) la forţa somnului REM, respectiv a activităţii
pentru a avea acces la mecanismele vise- declanşatoare fundamentală a proceselor onirice, putea şi a fost testată prin cea mai
lor. Deoarece perioadele de somn REM onirice (Hobson&McCarley, 1977, p134, simplă metodă neurologică de cercetare,
pot fi puse în evidenţă la aproape toate 1338). În acest context, părea justificabil să şi anume corelaţia clinico-anatomică. Se
mamiferele, au urmat o serie de studii în se concluzioneze că mecanismele cauzale cunoştea deja că distrugerea unei părţii
care au fost îndepărtate diverse părţi din ale activităţii onirice erau „neutre din a punţii conducea la încetarea somnului
creierul animalelor de laborator, pentru punct de vedere motivaţional” (ibid.), ceea REM la mamifere (Jones, 1979), dar
a stabili care este partea implicată în ce a dus la o scădere severă a credibilităţii mamiferele nu puteau oferi informaţii
producerea somnului REM. În 192, Jouvet teoriei freudiene, lumea neuroştiinţifică cu privire la vise. De aceea s-a recurs la
a comunicat că în generarea somnului revenind la concepţia pre-psihanalitică studierea cazurilor în care această parte a
REM şi deci a viselor era implicat un conform căreia visele sunt nimicuri fără punţii fusese accidental afectată la oameni
mic grup de celule din punte; emisferele sens. Totuşi, alături de informaţiile deja - din 2 de cazuri relatate doar într-un
cerebrale nu păreau a juca nici un rol. prezentate, începeau să se acumuleze alte singur caz pierderea completă a somnului
Până în 1975 se conturase o imagine noi informaţii care i-au determinat pe unii REM fusese însoţită de pierderea capacităţii
pag. 2
Nr. 11/decembrie 2007
Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68