Inmemoriam Adrian Dinu RACHIERU


Leonida Lari – Un „Plâns de lumină”


„Şi-un cântec voi fi peste zări” S-a stins, nu demult, la Chişinău, retrasă, obosită,


mâhnită, bolnavă şi aproape uitată, Leonida Lari – un nume- simbol al rezistenţei basarabene, dorindu-şi a fi (spunea repetat), „matca neamului”. O energie extatică, îngemănând gravitatea rostirii cu iluminarea vizionară, convertind liric – sub aura inflexiunilor mistice – împrejurările biografice propunea poeta, cea care părea născută de propria-i poezie, zidindu-şi în vers viaţa şi transferând textului (fluxului verbal)


în versuri melodioase şi angajamentul civic, rostit tunător convieţuiesc şi oferă, astfel, o cronică lirică a procesului (miraculos!) de renaştere basarabeană. Suave şi dure, deopotrivă, versurile Leonidei Lari se fac ecoul efervescenţei unioniste, fiind câteodată memorabile iar alteori neglijente. Oricum, chiar dacă „în faţă viitorul e împletit cu lutul”, speranţa – în pofida vitregiilor – nu se lasă decapitată: „Dragă Ilie, până la Unire/ Nu e drept să murim” (v. Îngerii). Poeta, din păcate, s-a grăbit. Dar Leonida Lari, crezând fierbinte în această Înviere


(întoarcerea la sine a neamului) poate spune, la rându-i, pe urmele lui Nicolae Dabija: „nu-i pentru mine poezia pură”! Pricină pentru care sufletu-i „de crin” deplânge „potopul de ură” revărsat asupra poeţilor, cei care – ca paznici ai cetăţii –, atinşi de plânsoarea lumii, n-au loc în ea (v. Poetul şi Puterea). E drept, cura lirică (recomandată stăruitor) „adie a eternitate”; vremurile sunt aspre, „firul sfânt de poezie” şi „plânsul răstignit” o îndeamnă, inevitabil, să cultive tribun-arta (vorba lui Leo Butnaru), să creadă în „a doua venire” (la Ţara-mumă) chiar dacă „mrejele diavoleşti”, pânda meschină, străinia ne împing pe „cărările minciunii”, a jocului duplicitar. Cruciada românismului avea nevoie de această literatură, de ieşirea din echivoc. Furnicarul poetaştrilor,


trăind sub obsesia


un militantism temperamental, deloc conjunctural, aşadar. Viaţa mea – scria – „e mortala rană/ izvorând râul vieţii” (v. Viaţa mea printre alţii). Nu e loc de purism aici. Deşi femeia- tribun, trezind mulţimile prin ardenţa trăirilor, o Jeanne d’Arc a Basarabiei (cum, îndreptăţit, s-a spus) cultiva, paradoxal, energetismul şi suavitatea, mesianismul şi misticismul, dorind – într-o Rugă de pătimire şi disperare, cu inflamări şi furii imprecative – „să se cureţe de lume”, spiritualizându-se; în acelaşi timp, fiinţa-i „hrănită cu foc”, dincolo de dulcea-i melancolie, vestejind – în numele unui „blestem frumos” – răul, minciuna, vanitatea risipeşte accente mânios-etice, dovedind fermitate şi spirit justiţiar. Efortul sacralizării, topit


8


sincronizărilor, a modelor şi scrupulului prozodic ar putea acuza blocajele poporanist-păşuniste, estetica ofilită, febra mesianică. Dar se putea goli de tragism, putea renunţa la modulaţiile profetice, putea ocoli întristarea („care se preface în moarte”) această poezie ameninţată de un viitor furat? Incendiară în poeziile-dedicaţii, Leonida Lari îl ceartă pe ilustrul prinţ (v. Scrisoare lui Cantemir) pentru tratatele moscale, acuză vânzarea de ţară şi, suferind alături de fraţii poeţi, deplânge destinul ingrat al iubitorilor de neam. Un „val de oboseală”, iată, se aşterne peste o „lume programată”. Este vajnica luptătoare o învinsă? C-un ochi durut,


„de-amăgiri obosită”, aşteptând vântul cosmic pentru buna- rânduială a acestei lumi, poeta respinge îmbietoarele chemări spre „ţărmurile de huzur”. „Cerută” de corăbii, aplecată pe foaia albă, înstrunâdu-şi coarda sub un „vânt iubitor”, ea se desprinde de mâzga lumii dar nu acceptă – în bătălia cu Pigmeiada, cu strâmbătăţile, cu şirul de trădări şi laşităţi – o


Cafeneaua literarã


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32