Ultima noapte de dragoste


Întretăierea şinelor de tren – ca şi sfinţita treime de departe – au un singur scop: de a te transporta într-o altă parte a lumii.


Toastând împotriva vântului.


Macazuri, chiştoace azvârlite pe geam, rugăminţi – toate aleargă în aceeaşi direcţie: a uitării de sine…


Şi anonimatul pe care îl ţinem ca pe un şarpe la sân – de unde


lumina destinaţiei de a fi la timp, la locul potrivit şi promis!


În vagoane de tren am simţit ziua când amintirile sunt făcute din regrete, din rumeguşul trupului tău de odinioară. Am văzut tolba soldatului care – pe vremuri – aducea scrisori reci de pe front, scrisori înfrigurate de ştampilele zilei de ieri… când tu încă respirai şi aveai la piept fotografia iubitei.


Pentru voi au zburat porumbeii păcii.


De unde şi parfumul de praf de puşcă al trupului tău de dimineaţă. Flămândă după civili, după ani de război, erai una din morţile anunţate printr-un poştaş!


E iarnă


Prin sticla ferestrei sunt singur.


Istoria unui vis tăcut Am urcat Everestul, am coborât Himalaia cu pistolul la brâu, cu şaolinii am stat la taifas. În Madagascar mi-am uitat banii şi actele – de pe puntea a treia a vaporului am privit Groenlanda. Am fost în Antarctica. De la înălţimea cămilelor am văzut piramidele, Capul Horn,


Ţara de Foc, Insulele Feroe… Am citit Manuscrisele de la Marea Moartă şi am înotat în Marea Roşie, am izbit cu târnăcopul în Zidul Berlinului şi mi-am lipit fruntea ca pe un bilet de Zidul Plângerii. La Zidul Atlanticului m-am uitat la ceas. Era Ziua Z. Am văzut aselenizarea de când eram copil, am dat foc Bibliotecii din Alexandria şi am aruncat cu pietre la Bătălia de la Posada. Am mângâiat pisica şi m-am gândit la tigrul bengal şi la singurătatea lui închisă în cuşcă. L-am privit în ochi pe Gagarin şi am dat mâna cu Machiavelli,


CLUBUL Cafeneaua literarã


am văzut filmul Yellow Submarine şi am citit de zeci de ori Love Story. Cu un upercut am spart nasul Sfinxului şi am găsit apă pe Marte.


Am iubit o şuviţă de păr aurie şi i-am tăiat venele lui Petronius.


La Paris nu am fost niciodată. Am trişat la cărţi în biblioteca Vaticanului şi mi-am plimbat câinele


prin Hyde Park. I-am ascultat pe oratori până când am asurzit.


Cu Magelan am descoperit America şi chiar lui Marco Pollo i-am fost de ajutor.


Parisul e mai frumos decât o bătaie de inimă – în timp ce tu stai într-un colţ tăcută ca un acvariu.


Oglinda retrovizoare


Când va veni toamna, tu nu vei mai fi o planetă străină, nici un aisberg nevăzut, nici o rochie roşie fluturând pe podele.


Când va veni toamna, cuvintele tale se vor amesteca printre fluturii mexicani, roind leneş în jurul meu.


Dacă priveşti atent în oglinda retrovizoare, ultima ta amintire e absenţa.


În miez de noapte


De după draperia târzie de pluş a venit – ca o tragere la sorţi – dragostea cu mărturisirile ei.


Dragostea cu amintiri mincinoase şi cu două valize de rufe murdare care purtau etichetele de hotel „Odinioară”. Era în pielea goală.


Şi respira mirosul de brad după care tânjisem în copilărie!


La această loterie a memoriei participa şi natura cu ce avea la îndemână: tăietori de lemne la întâmplare, bunăoară, ori culegători de orice se putea culege din crengile timpului – omizi şi urmaşi – fluturii care scăpaseră din capcana lenevoasă a mătăsii.


Lucrau toţi la un giulgiu pe care nu ştiau cine avea să-l poarte.


7


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32