InterviulCafenelei


unelteau să-l demită de la România literară. Cam acesta-i specificul unei organizaţii concentraţionare. Atmosferă cominternistă sută la sută! Unii sunt în comisii, comitete din antichitate, au slujit toţi preşedinţii, toate mărimile zilei, au gura tot mai mare. Scriitorii ar trebui să meargă la USR


ca la ei acasă, nu ca la o secţie de miliţie. În prezent, ei tremură când intră în sediul USR. Suntem în 2012, într-o ţară a Uniunii Europene. Dacă aş fi istoric, aş scrie o carte teribilă despre distrugerea sau autodistrugerea scriitorilor români.


Nu poate exista un veritabil demers critic atunci când slujeşti un grup, îţi aperi o situaţie, un privilegiu


- Crezi că promoţia 2000 poate fi


considerată deja o generaţie literară? - Chestiunea generaţiilor este


manipulatoare, un fişier al criticilor, aruncat în vacarmul vocilor pentru un fel de ordine aleatorie. E mai uşor să rezolvi aşa lucruri destul de complicate. O veritabilă generaţie în literatură înseamnă o ruptură, o schimbare, în general de paradigmă socială. Tot discutând despre generaţii, şi aproape deloc despre posibile curente, autorii şi operele intră în plan secund, apare politica literară, o îndeletnicire destul de profitabilă în România. Există reviste, cu mari pretenţii, care au ajuns tabloide, fac dosare.


- Depindem, ca scriitori, într-o


oarecare măsură, de modul în care suntem receptaţi de critica literară. Cum caracterizezi starea actuală a criticii de poezie? Este profesionistă, obiectivă sau coruptă? Este credibilă? Ce consecinţe asupra literaturii române are / ar avea o critică lipsită de profesionalism sau una coruptă? - Avem o critică vizibil tot mai


părtinitoare, care glosează pe teme date. Am avut cândva o critică interesantă, plină de miez, spectaculoasă, deşi vremurile au fost atât de dificile. Nu poate exista un veritabil demers critic atunci când slujeşti un grup, îţi aperi o situaţie, un privilegiu. De aceea, literatura, artele au nevoie de


Cafeneaua literarã


ieşire din această confiscare care, indirect, pune umărul la degradarea spaţiului public


Nobeleul pentru scriitorii români


- Cum comentezi propunerea pentru


Premiul Nobel 2012 a scriitorilor Ana Blandiana, Nicolae Breban şi Mircea Cărtărescu? - Nu-l înţeleg pe Cărtărescu în


această nebunie cu Premiul Nobel. Dacă, să zicem, va lua Premiul Nobel, ceea ce eu nu cred, ce se va întâmpla? Până la un punct poate fi interesantă dorinţa lui, ca stare a unui scriitor dintr-o ţară plină de contraste insuportabile. M-aş bucura să ia Premiul Nobel


Cărtărescu, ar scăpa de-o angoasă. Unii îl privesc ironic, alţii îl blamează. Până la urmă, este un demers personal care îi întreţine, înţeleg, supravieţuirea într-o lume dezechilibrată. Însă, USR şi ICR nu prea pot face


propuneri cu atâta generozitate, din mai multe motive. Pot


leza interese,


sensibilităţi, criterii, statut de funcţionare. Pe ale membrilor USR, care nu sunt o masă de proşti, nici de suporteri! ICR este o instituţie guvernamentală de proiecte şi cam atât. Nu văd cum îl poţi propune pe Nicolae Breban la Premiul Nobel când l-ai făcut parte a securităţii. În paranteză, cred c-ar fi mai profitabile explicaţiile sincere ale lui N. Breban, decât acuzele care i s-au adus, dacă ar fi dispus să le ofere.


Ana Blandiana cred că a ratat


Premiul Nobel, dar cumva ea l-a primit deja. Asta pentru a mă referi doar la numele invocate. Mai puţină agitaţie Nobel nu ar strica


pentru a vedea, eventual, calităţile care duc spre un Premiu Nobel. În orice caz, nu utilizarea aparatului de propagandă al statului! Din câte ştiu, România nu e declarată oficial stat totalitar.


- Ai fost vreodată faţă în faţă cu


Securitatea? Ai avut de pătimit din pricina ei? O mai interesează astăzi pe aceasta scriitorii? - Am ajuns de câteva ori la


Securitate, adus acolo de delaţiunile unor confraţi, în vremea debutului nostru literar,


Ioan VIȘTEA, Îngerul diliu, Editura


Limes, Cluj- Napoca, 2011


Ioan VIȘTEA, Malpraxis, Editura


Cetatea de Scaun,


Târgoviște, 2010


Ioan VIȘTEA,


Jurnalul de la mahala și alte poezii, Editura Nouă,


București, 2009


Simona


Grazia DIMA, Poezia nu e decât


slăbiciunea


artei, Editura Vinea,


București, 2011


Simona


Grazia DIMA, Blândețea


scorpionului, Editura Ideea


europeană, București, 2011


Simion


TODORESCU Portret


omagial prin


dedicații - 65, Editura


Nigard, Lugoj, 2011


3


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32