InterviulCafenelei


pentru chestiuni hilare, provocări. Au fost ceva ameninţări, m-au lăsat în pace. Deşi eram foarte tânăr, eram destul de matur în privinţa subiectului. Consider că tot ceea ni se întâmplă rău astăzi în plan personal, profesional, în mod aparent inexplicabil, are legătură cu securitatea. Persoanele care ne fac acel rău au avut, sunt convins, o legătură cu securitatea. Securitatea de astăzi cred că are alte probleme. Nu mi-a fost niciodată frică de securitate, din simplul motiv că am considerat suferinţa un privilegiu, taina existenţei. Scriitorii implicaţi în posibile relaţii cu noua securitate


nu sunt cu nimic mai prejos decât cei care au avut relaţii cu vechea securitate. Sunt relaţii handicapante, cred, şi vine o zi a judecăţilor aici, pe pământ.


Criticii confundă evaluarea cu politica literară


- Cum vezi Istoria critică a literaturii române…


alcătuită de Manolescu? Ce ai să-i reproşezi? Pentru ce o apreciezi? - Manolescu a fost o figură remarcabilă. Supravieţuirea


în mediul vremii, ascensiunea sa par să-i fi influenţat foarte mult umorile, transformându-l astăzi într-o victimă evidentă. Dintr-o persoană de o rară distincţie, disponibilă, afectuoasă, generoasă, a ajuns un personaj imposibil, din care sper să nu fi rămas numai zâmbetul, masca. Cineva l-a instigat să confecţioneze această Istorie,


aruncându-l într-o situaţie de o mediocritate care nu-l caracterizează. Opul are părţile lui corecte în ce priveşte istoria critică, dar, luat în totalitate, e un eşec. Astăzi, oricine încearcă o Istorie a literaturii nu poate face mai mult decât a făcut N.Manolescu. O lucrare de doctorat în această manieră, poate fi un exerciţiu discutabil, dacă nu, pur amatorism. Într-o cultură şi aşa marginală, cum este cultura română, abia ieşită din teroarea ideologică şi administrativă, o istorie a literaturii nu poate fi decât o fatalitate. Istoriile literare vin dintr-un timp revolut, cu accente


naţionale, naţionaliste. Într-o lume globală, în care specificul se înscrie în alte arii, inclusiv de evaluare şi competenţe, istoria literară nu poate depăşi dicţionarul literaturii. Aţi auzit de o Istorie a literaturii franceze? Cred în literatură, nu în istorii. Risc să afirm: critica


literară este un surogat, ceva de natură didactică, ideologică, un segment al educaţiei, nimic mai mult. Jurnalism, eseistică. În comunism, a fost parte a sistemului de „îndrumare şi control”. Astăzi, în culturile libere, profesia de critic literar este ceva total diferit de manifestarea sa în spaţiul nostru, nici nu există în accepţia românească. Admir criticii care scriu şi literatură, chiar dacă nu o fac, întotdeauna, strălucit. Ei vorbesc în cunoştinţă de cauză, nu confundă evaluarea cu politica literară.


USR a ajuns o organizaţie care își atacă propriii membri


- Ce te nemulţumeşte în starea actuală a literaturii şi


vieţii literare de la noi? Eşti cumva la curent cu reproşurile ce se aduc în ultima vreme d-lui Manolescu, preşedintele USR? Ai să-i reproşezi ceva? - Eternul Manolescu, la care mergem astăzi în audienţă


mai tensionaţi decât mergea domnia sa la oamenii lui Ceauşescu! Asta-i viaţa românească actuală! Nu pot să reproşez nimic nimănui. Fiecare are dreptul să fie aşa cum consideră. Pot spune doar că, la o vârstă venerabilă, din câte ştiu eu, înţelepciunea este predominantă. Mă întâlnesc uneori într-un oraş din Europa cu o glorie a gândirii şi a literaturii europene, un domn care salută primul, cu simpatie, de la distanţă! Nicolae Manolescu a fost de o egalitate electrizantă între


scris şi faptă. Între timp, s-a întâmplat ceva. Mi-e teamă că nici N. Manolescu nu ştie prea bine ce. Multe dintre atacurile la care este supus N. Manolescu


sunt rodul propriilor acţiuni, ducând la o degradare, la un conflict permanent cam cu toată lumea. Ideea lui N. Manolescu de a schimba lumea sau literatura după cum vrea este curată utopie, deja o maladie profesională intratabilă.


- Câţi poeţi contemporani (postmoderni?) crezi că vor


rămâne în literatură peste 50 de ani? - Deocamdată, cei care primesc şi manevrează cele mai


multe fonduri, relaţii, abuzuri. Cei care candidează la comisii şi comitete. În spiritul României de astăzi, alţii nu au nicio şansă. Aparent!


- Există vreun program literar al USR de pe urma


căruia să beneficieze membrii USR? - Nu mă prea interesează programele USR, atâta vreme


cât mi-au ajuns la ureche situaţii nu foarte în regulă. Da, se pare că beneficiile aparţin unei clici, unui grup de sprijin cu disponibilitate maximă, oricum un grup restrâns. Ar fi interesant un bilanţ cum, cui s-au alocat aceste fonduri. În toată povestea asta sunt amestecaţi derutant şi câţiva scriitori adevăraţi pentru a bloca unele posibile contestări. În fond, ce lucruri minore! Numai că USR devine confiscată, blocată. E grav!


- Sunt corecte premiile acordate anual de USR? Ce


consecinţe asupra literaturii noastre au premiile nemeritate, adică marile premii pentru micile opere? - Premiile nu pot fi corecte integral nicăieri. Ştiu însă un


lucru: la noi, totul este aranjat. Este un fals în curs de generalizare. În aceste condiţii, ce rost are să primeşti un premiu? Apoi premianţii îşi pun coroniţe unul altuia. Suntem încă o grădiniţă de scriitori, nu o societate de oameni de litere! Se dau note, se iau măsuri administrative. USR încurajează spiritul concentraţionar, repliindu-se la normele iniţiale de constituire. A ajuns o organizaţie care îşi atacă propriii membri!


4 Cafeneaua literarã


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32