Poesis


Fuga de tine, vocea cuiva care-a trecut prin toate astea şi ştie


Că e vina lui. Şi te lasă să pleci Şi ştie cum au să se termine toate. Şi te primeşte-napoi fără vreo-ntrebare care să te pună, cumva,


În încurcătură.


Am putea să sfârşim, Luna-i lună, veşmintele-s veşmite, Toţi ochii ăştia nu înseamnă absolut nimic. Am început să mănânc tot mai multă pâine Am început să mănânc aripile îngerilor Am început să scriu despre păsări dintr-o insuficienţă pe care nu mi-am dorit-o niciodată.


Să reparăm ce se mai poate repara, spunea cineva odată, şchiopătând. Totul până când cineva - de aici sau de dincolo - ne va salva.


Totul până când cineva - de aici şi niciodată de dincolo - Ne va lăsa să cădem acolo unde Vom crede, pentru un timp, Că ne e locul.


Şi pentru că toate poemele mele se termină frumos, Azi am plantat un copac în curtea dinaintea visului. Au ieşit câteva buchete de flori. Le ud în speranţa ca într-o dimineaţă următoare Să se schimbe-n ceva asemănător Unui arbore.


Iubire într-un lan de nu-ştiu-ce


Toate iubirile se întâlnesc la un moment dat Aş vrea să mă nasc în tine, ca într-un ou cald şi rotund, Să stau acolo şi să veghez, să stau acolo şi să mă gândesc cum ar fi fost Şi să fie un cu totul alt anotimp.


Între pământ şi cer nu este nicio diferenţă, Între mare şi mine s-a pus un junghi ce mă macină. Femeia de la bucătărie mă mestecă în fiecare zi câte puţin,


Azi o mână, mâine cealaltă parte a corpului meu va striga „Stop!”


Şi toate străzile, şi toate pădurile, şi toate lanurile de nu-ştiu-ce Vor sta la picioarele tale Şi toate anotimpurile vor fi unul Apoi tu, cu mari greutăţi, o să-ţi deschizi ochii pentru ultima dată.


Cafeneaua literarã


Şi stai cu mâinile întinse sus Şi nu vrea să te ia nimeni.


Şi stai într-un semicerc perfect Şi nu vrea să te cumpere nimeni.


Şi stai şi nimeni nu te poate omorî pentru asta.


Toate iubirile se întâlnesc la un moment dat. La un moment dat toate iubirile La un moment dat.


Apoi tu, cu mari greutăţi, o să-ţi deschizi ochii pentru ultima dată. Şi toate străzile, şi toate pădurile, şi toate lanurile de nu-ştiu-ce Vor sta la picioarele tale Şi toate anotimpurile vor fi unul.


Şi stai cu mâinile întinse sus Şi nu vrea să te ia nimeni.


Şi stai într-un semicerc perfect Şi nu vrea să te cumpere nimeni.


Şi stai şi nimeni nu te poate omorî pentru asta.


Toate iubirile se întâlnesc la un moment dat. La un moment dat toate iubirile La un moment dat.


Suprarealist sau aşa ceva


La dracu, cineva Scrie poeme uneia ce poartă numele tău. Poemele lui sunt mai albe şi mai frumoase. (Despre sărutul dinăuntrul visului şi venitul pe lume,/ Despre mulţumiri şi alte slăbiciuni ale oamenilor.) Nici ea nu mai e de găsit. Pesemne că numele ăsta durează foarte puţin. Cât o aspirină. Cât o durere a venelor dintâi. Cât o respiraţie neterminată.


Pentru ultima dată-ţi spun, aici nu trebuie să fim o familie.


Pentru ultima dată-ţi spun, aici Dumnezeu nu poate ajunge.


Pentru ultima dată-ţi spun, dă-mi, dracului, harta aia, Dă-mi busola care arată orice altceva în afară de nord.


29


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32