Lector Radu VOINESCU


Romanul adolescentei mioape


E destul de mult de când nu se mai poartă poveştile de


dragoste în literatura noastră. Şi când mă gândesc la faptul că Editura Eminescu avea, cândva, înainte de 1990, o serie de un indiscutabil succes la public, intitulată „Colecţia romanul de dragoste”, colecţie care, din păcate, nu ştiu exact când a dispărut!... Unii scriitori – criticii, de asemenea – probabil că se întreabă dacă mai pot stârni interes romanele de dragoste în plin pragmatism – inclusiv în materie de amor –, în toiul furiei demistificării iubirii, fie şi numai prin zecile se „sfaturi” publicate de revistele pentru femei cu privire la mijloacele de


perioade – a trecut de la violenţe de limbaj şi de la sărăcie de idei la expresii mai artistice), publicând romanul Emoţia (Editura Humanitas, 2011). Aflată la a treia întreprindere de acest fel, după Copilul de foc, în 2007, unde punea în scenă o iubire mare, cu personaje, după unii, nepotrivite – o obscură lucrătoare la Vamă, dar fostă speranţă a artei pianului, şi un remarcabil pianist, însă, vai!, mai în vârstă şi foarte căsătorit –, şi după Cine eşti tu?, apărut în acelaşi an, roman în care poveştile sunt ceva mai complicate, dar nu mai puţin puternice, Mirela Stănciulescu se dovedeşte încă o dată o autoare care ştie să abordeze o tematică specifică unor astfel de cărţi. Subiectul este relativ simplu, în buna tradiţie a literaturii


a obţine mai multe orgasme, de a perpetua o „relaţie” (acesta este termenul care a înlocuit tot ce ţine de iubirea dintre doi oameni, deveniţi, astfel, „parteneri”), de a-l controla (neapărat!) pe celălalt (partener, cum ziceam) până în cele mai mici detalii ale senzorialităţii lui? Sau nici măcar nu-şi pun problema, ceea ce, din punctul meu de vedere, e foarte rău. Se pare că interesul există şi măcar vânzarea masivă de


care se bucură de ani de zile traducerile de romane sentimentale în cheie modernă ar fi trebuit să-i pună la treabă pe autorii cu talent pentru aşa-ceva. Orice am spune despre nivelul artistic al unui produs de industrie de carte marca Sandra Brown, Sindney Sheldon, Nora Roberts şi aşa mai departe, ele au un număr imens de cititori, dar mai ales de cititoare, în toată lumea. Dar dacă, păstrând ce e valabil în reţetă şi schimbând ce


e de schimbat s-ar scrie o carte, cărţi de un nivel ceva mai bun?!... În orice caz, Mirela Stănciulescu încearcă să


demonstreze că istoriile de dragoste „autohtone” au ecou în rândul cititorilor români (mai cu seamă că inclusiv poezia de azi – în principiu, poezia e barometrul de sensibilitate al unei


10


intimiste. O fată de liceu, Clara, aflată în preajma sărbătorii majoratului, se îndrăgosteşte de un tânăr student, în care ajunge să vadă bărbatul visurilor ei. Nu întâmplător, hipocoristicul de la numele lui, care e Eduard, rezonează cu numele unei entităţi tainice, imaginare, pe care şi-a plăsmuit-o pentru a fi confidentul gândurilor şi interlocutorul jurnalului ei, Edo. Plecat să facă o ascensiune pe munte împreună cu un grup de prieteni, tânărul se prăbuşeşte de la înălţime în urma unei mişcări greşite provocate de entuziasmul momentului de triumf al ajungerii aproape de vârful unei stânci, un triumf încă neatins, dar asumat cu grabă, ca şi de dorinţa colegilor de a imortaliza într-o fotografie memorabilă istoricul eveniment. Nevoit să se retragă pentru a se reface după accident, dispare cu totul din viaţa fetei. În partea a doua a romanului, junele, un trăirist al anilor


’70, imobilizat la pat, apoi într-o convalescenţă prelungită, trece printr-o criză de conştiinţă ai cărei catalizatori sunt, pe de-o parte, singurătatea, pe de alta, obsesia întâmplării absurde de a fi căzut de pe stâncă, ceea ce-l obligă să-şi regândească atitudinea, conduita şi să-şi reevalueze scurta şi densa viaţă de până atunci. El, care primise, ca în Les liaisons dangereuses, de la prietena–amanta–confidenta–complicea sa, Anda, misiunea, provocarea de a o seduce pe Clara, liceana despre care vorbim, simte că, de fapt, s-a îndrăgostit de aceasta şi că viaţa lui va lua un cu totul alt curs. O cheamă la el, la mare, unde se află la recuperare şi unde ea visa mereu sa ajungă, dar Clara bineînţeles că nu vine. Şi asta pentru că fratele lui Eduard, Bobo, un adolescent estropiat, dar cu un neverosimil


Cafeneaua literarã


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32