This page contains a Flash digital edition of a book.
Banat Gheorghe Luchescu (1)


lenţă intelectuală şi provincială în acelaşi timp – dar fără a avea şi a simţi complexul pro- vincialismului –, şi e firesc ca, într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare în unele opere, mai mică în altele, acestea să se regă- sească statornic în creaţia ei. Astfel încât – prozatoare, poetă, publi-


S


cistă – Anişoara Odeanu devine una dintre reprezentantele de seamă ale acestei lumi, cu o personalitate şi o mentalitate specifică. Invocăm, aici, calitatea de “întâia ingenuă a literaturii române” pe care i-o atribuie auto- ritatea lui George Călinescu, la apariţia pri- mului ei roman. Aparţinând unei generaţii literare şi unui


criitoarea Anişoara Odeanu provine dintr-o “lume”, a crescut şi s-a format într-o atmosferă prin exce-


Anişoara Odeanu – o scriitoare de marcă L


va, Constanţa Donca-Schiau, Adela Xenopol, Maria Suciu, Lucreţia Suciu-Rudow şi care relevă, în majoritatea cazurilor, temperamen- te rustice, de un vitalism debordant, prag- matic”2


tă a femeilor la dezvoltarea literaturii române este în secolul al XIX-lea e destul de modes- tă. Începutul de secol XX şi prima lui jumă- tate aduc şi în acest sector unele schimbări. Apar nume noi ca: Alice Soare, Maria Cun- ţan, Maria Ciobanu, Margareta Meşter, Flo- rica Ciura, Claudia Milian, Alice Gabrielescu, Alexandrina Scurtu, Ecaterina Pitiş, Bucura Dumbravă, Agatha Grigoresc-Bacovia etc.;


. Cu toate acestea, participarea direc-


gent de scriitoare care afirmă o nouă sensibi- litate.


D


timp al unor probleme majore, când impune puncte de vedere specifice dintr-o perspecti- vă ce anunţă, în multe privinţe, modernismul în literatură pe care o numim feminină, ve- nind dintr-o regiune puternic individualizată, Anişoara Odeanu este autoarea unei opere ce nu-şi pierde nici actualitatea şi nici inte- resul. Scriitoarea “absoarbe” orientările şi tendinţele ilustrate de scrisul feminin de până la ea, ridicându-le la un nou grad de poten- ţialitate artistică. Într-un fel sau altul, ea be- neficiază de sugestiile creatoare ale înainta- şelor şi fie se delimitează prin respingerea unor clişee tematice şi de ordin formal, fie ştie să selecteze acele câştiguri ale acestei literaturi, validate sub raport artistic. Ea înţelege, de asemenea, să preia şi să


conştientizeze sugestia călinesciană precum că orice scriitor de valoare nu se mai poate realiza cantonându-se în regional, ci, dimpo- trivă depăşind regionalismul şi confruntân- du-se cu viaţa tumultoasă a Capitalei.


Note despre literatura română interbelică


termenului s-au ridicat destule voci care nu recunosc dicotomia, admiţând în fond doar o literatură de calitate şi una lipsită de valoa- re, indiferent că ar fi produsă de scriitori băr- baţi sau scriitori femei. Pe această temă s-a dus, de altfel, în presă o îndelungată şi oţioa- să discuţie. Totuşi literatura scrisă de femei nu poate fi ignorată. Avem de-a face cu o scriitură feminină destul de abundentă, dove- dind anumite calităţi artistice, dar care expe- rimentează anumite formule literare noi, de o anume sensibilitate, cu o specială preferin- ţă tematică. Această literatură s-a sprijinit, mai mult sau mai puţin, direct s-au indirect, pe problema “fericirii” femeii, pe aspiraţia ei de a fi luată în seamă, cu problemele ei specifice. Literatura română dintre cele două războaie se caracterizează “printr-o prezenţă de echipă a unor scriitoare de răsunet”.1


C


onceptul de “literatură feminină” a fost înţeles în general ca o lite- ratură scrisă de femei. Împotriva


fel, se înscriu în lista creatoarelor de la noi nume ca: Elena Farago, Lucia Mantu, Igena Floru, Alice Soare, Magda Isanos, Otilia Cazimir etc., ca poete, şi Hortensia Papadat- Bengescu, Lucia Demetrius, Cella Serghi, Ştefana Velisar-Teodoreanu, Ada Orleanu, Anişoara Odeanu etc., ca prozatoare. La multe dintre scriitoarele perioadei in-


Ast-


1930, se afirmă noua literatură născută din- tr-un “labirint de nelinişte şi interpretări”, în care “absurdul, sentimentalismul, susceptibi- litatea, ingenuitatea erotică, emoţiile metafi- zice sunt în măsură să ne edifice asupra mu- taţiilor petrecute în presa vremii”3


În perioada interbelică, între anii 1920-


despre literatura feminină interbelică, putem conchide că aceasta are o anume tradiţie şi pe teren românesc, dovedindu-se, nu de pu- ţine ori, o creaţie erudită, rafinată, sentimen- tală şi, nu o dată, analitică, afirmând îndrăz- neală tematică şi stilistică. Prozatoarele lite- raturii noastre au fost preocupate de a impu- ne un limbaj nou, indiferent de gen, adecvat scriiturii, dobândind astfel personalitate şi fizionomie specifice. Nu vom ezita, însă, să mai cităm în acest context, aprecierea făcută de profesorul Ovidiu Papadima, într-o scri- soare din 1977 către George C.Bogdan: “Cred că (Anişoara Odeanu) e cea mai puternică personalitate feminină din literatura noastră, alături de Hortensia Papadat-Bengescu”4


La finalul acestor sumare consideraţii . .


Repere în scrisul feminin din Banat


terbelice creaţia realizată include trăsături e- senţiale ale caracterului, indiferent de eroi; creaţiile relevă părţi realizate, dar şi altele, neîmplinite. Scriitoarele perioadei interbelice au impus o “şcoală literară” de calitate şi, în majoritatea cazurilor, au reuşit să concu- reze literatura aşa-zisă “bărbătească”. Ele au ştiut să oglindească viaţa, să o proiecteze în viitor cu un remarcabil discernământ, indife- rent că abordează proza subiectivă sau cea de natură obiectivă. Accentul este pus, totuşi, pe analiza psihologică, pe introspecţiunea sufletelor umane, a punerii în evidenţă a unei largi game de trăiri, sufletul feminin însem- nând, implicit, o adâncire în tipologic. Pe plan naţional, despre creatoare-fe-


mei se poate vorbi încă din secolul al XIX- lea şi începutul celui de-al XX-lea, “când descoperim nume ca: Maria Burada, Catinca Chinezu, Dora d’Istria, Hermiona Asachi- Quinet, Emilia Maiorescu-Humpel, Ana Ma- iorescu, Livia Maiorescu, Zulnia Iorga, Sma- ra Gârbea, Maria Rosetti, Matilda Cugler- Poni, Sofia Nădejde, Iulia Hasdeu, Veronica Micle, Elena Sevastos, Cornelia din Moldo-


la regiune, a mai multor scriitoare, astfel în- cât am putea admite că scrisul literar feminin e un fenomen cultural local specific, asemă- nător aceluia, mai cunoscut poate, al scriito- rilor plugari. Valoarea lucrărilor acestor au- toare e, uneori, modestă, înscriindu-se, cele mai multe, în sfera mai largă a culturalului decât în cea a literaturii propriu-zise. Totuşi, fie şi numai pentru caracterul


B


anatul beneficiază de-a lungul timpului de creaţia notabilă, dar, în general, de circulaţie limitată


Anişoara Odeanu: începuturi,


repere biografice


tanţa şi semnificaţia operei sale depăşesc li- mitele regiunii de baştină. În literatura ei, ma- joră şi modernă, s-au descoperit filoane va- loroase ce o plasează merituos alături de re- prezentanţii iluştri ai literelor româneşti din prima jumătate a secolului nostru: Eugen Io- nescu, Urmuz, Camil Petrescu, Mihail Se- bastian etc. De aprecieri elogioase s-au bu- curat în epocă atât romanele şi nuvelele sale cât şi poezia sa. Literatura ei are o semnifi- caţie şi un destin dintre cele mai interesante, poate nu îndeajuns relevate încă.


P


rin Anişoara Odeanu, Banatul se afirmă în sensul plenar al cuvân- tului în literatura română. Impor-


istoric al faptului, e de reţinut că Banatul dă culturii româneşti primul roman scris de o femeie:Elmira, de Emilia Lungu-Puhallo. De asemenea, Maria Dogaru e prima scriitoare şi publicistă ţărancă din literatura noastră. Existenţa lor în contextul evocat în prima parte a lucrării noastre pledează, pe de o par- te, pentru o anume deschidere şi dorinţă a unei mari părţi a intelectualităţii bănăţene- inclusiv femeile, adesea distinse, cu gust ra- finat de a se cultiva, de a fi la curent cu eve- nimentele culturale şi artistice mergând până la practicarea unor forme de artă: literatură, teatru, muzică etc., şi, pe de altă parte, pen- tru prezenţa unei năzuinţe a aceleiaşi intelec- tualităţi de a antrena în astfel de forme de cultură şi artă (coruri, teatru etc.)a unei ma- se largi a populaţiei, împreună cu o stărui-


Vioricăi, născută Bujigan, şi a omului de cul- tură Aurel E. Peteanu, care, alături de alţi fruntaşi ai Lugojului, a contribuit hotărâtor la menţinerea prestigiului cultural şi artistic al oraşului, după Marea Unire. Tatăl Peteanu a avut o influenţă hotărâtoare asupra copilului Doina Peteanu, pe care a sprijinit-o şi a în- drumat-o. Ulterior, dezvoltarea şi evoluţia scriitoarei se desfăşoară într-o remarcabilă dependenţă faţă de familie. Mama i-a murit de tânără. Făcea parte dintr-o familie cu ma- nifeste înclinaţii artistice. La maturitate, în nuvela Acele lucruri mari, dezvoltată în ro- manul cu acelaşi titlu, scriitoarea evocă anii copilăriei cu o anume detaşare, cu ironie a- mestecată cu duioşie faţă de propria-i figură. Studiile secundare le-a făcut la gimnaziul


D


oina Peteanu vede lumina zilei la 29 mai 1912, în localitatea Pădu- reni, din judeţul Timiş. Era fiica


din Lugoj, oraş în care tatăl ei a fost îndelun- gă vreme recunoscut cărturar şi îndrumător de cultură, şi la Liceul de Fete din Timişoa- ra, între anii 1922-1929, unde susţine şi ba- calaureatul, în vara anului 1929. Urmează studii universitare la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi apoi pe acelea ale facultăţilor de drept (1932-1936) din Bu- cureşti, Dijon şi Grenoble, devenind şi licen- ţiată în drept.


cu poezia După mure, la vârsta de nouă ani, fiind în clasa I liceală: micuţa autoare sur- prinde naivitatea copilărească a lui Nicuşor şi Costăchiţă, copii de vârsta ei, care vor să fure mure din grădiniţă; grădinarul îi observă


A


nişoara Odeanu s-a dovedit un ta- lent literar precoce. A debutat în revista “Lumea copiilor” (1922),


e altfel, revistele “Familia” de la Oradea şi “Luceafărul” de la Si- biu înregistrează un nou contin-


toare muncă de educaţie naţională româ- nească. Activitatea lor are, adesea, prin pu- blicistica pe care o practică, un caracter mi- litant şi în legătură cu emanciparea femeii în societatea românească. (De exemplu, E- milia Lungu-Puhallo, o activistă neobosită pentru drepturile şi ridicarea românilor, ple- dează şi pentru schimbarea condiţiei femeii, nu numai prin articolele publicate în diferite reviste, ci şi prin chiar eroina romanului său: Elmira!).


Sofia Vlad-Rădulescu (1851-1943), Emilia Lungu Puhallo (1853-1932), Mia Cerna (Ma- ria Florescu) (1883-1940), Dridri Goroniţă (Adriana Livia Savii) (1896-1981), Maria Do- garu (1906-1942)5


V


om consemna câteva nume repre- zentative pentru a întregi imagi- nea cultural artistică a Banatului:


.


9


la timp şi le administrează o binemeritată lec- ţie: ”Într-o verde grădiniţă/ Nicuşor şi Costă- chiţă/ Văd prin gard frumoase mure/ Şi gân- desc cum să le fure”etc.


marea tinerei Doina Peteanu cu simpatie şi încredere, apoi cu mult entuziasm: vede în ea şi în opera ei viitoare o şansă ce se poate realiza în sfârşit pe deplin, dând adevărata şi aşteptata măsură a spaţiului şi a oamenilor lui. “Literatura era aşteptată să aducă locului gloria pe care i-o aduceau muzica, istoria, personalităţile politice. Privat de o seamă de drepturi după Marea Unire, oraşul vroia com- petiţii câştigate. Prima dintre ele putea fi a literaturii. Timişoara încă nu îşi arogă drep- turi de metropolă, gazetele lugojene aveau, în continuare, tiraje mari şi Bredicenii, fie nu- mai prin amintirea ilustrului patriot, care era Coriolan Brediceanu, însemnau o familie care putea să concentreze în jurul ei viaţa spirituală a unui oraş. De altfel, în familia lor intrase şi se sta-


ugojul intelectual şi cultural-artistic reacţionează prompt în chipul cel mai favorabil. Oraşul priveşte afir-


bilise, pentru câţiva ani, Lucian Blaga. Oraşul rămânea, fără îndoială, provincial, dar provin- cialismul lui orgolios nu era şi dictatorial”6 Adevărata afirmare o dă însă, în aceste


.


timpuri, Capitala, care va atrage forţele cre- atoare ale ţării.Ştia deja acest lucru, căci ex- perienţele de până acum – pe de o parte, pre- decesorii ei, Victor Vlad Delamarina şi Ion Popovici-Bănăţeanul, primiseră atestarea şi consacrarea în ţară, prin autoritatea lui Titu Maiorescu, pe de altă parte, premiile pe care Anişoara Odeanu le primise, veneau de la Bucureşti – pledau pentru a lua drumul ora- şului ce-i va oferi alte posibilităţi – generoase şi variate – de formare şi afirmare creatoare7 Perioada care urmează este fecundă mai


.


ales în ceea ce priveşte poezia. Gravitatea tonului şi a viziunii este prezentă şi în volu- mele pe care le publică acum: Fata lui Codru Împărat (1939), Moartea în cetate (1943) şi Noaptea Creaţiei (1943); sub acest titlu Ion Oarcăsu va edita, în 1969, o selecţie din poezia scriitoarei. În anii imediat următori războiului, A. Odeanu îşi întrerupe activitatea literară. Căsătorită cu dr. Dan Crivetz, un fugar, trebuie să-şi piardă urma în noile re- alităţi ale ţării. Scrisese articole antisovietice, publicase chiar şi obroşură pro-legionară co- mandată de Ministerul Propagandei (1943). Aşadar, pentru a nu fi descoperiţi, în 1947, stau la Vărădia, apoi la Anina, de unde se vor muta la Lugoj, unde, prin 1965, o găseşte Ion Oarcăsu, care o determină să revină la literatură. Desăvârşirea sa ca prozatoare a avut


loc în ultimul deceniu al vieţii, când, de sub condeiul său, au ieşit volumele de nuvele: Sub lumina verii (1967) şi Nedumeririle lui Duduţă (1969) (o selecţie cuprinzătoare din aceste volume, a publicat în 1985, sub titlul Domnişoara Lou şi trandafirul galben, Cor- nel Ungureanu), precum şi romanele: Legile jocului (1972) şi Acele lucruri mari (1973). Poezia Anişoarei Odeanu este de factură ero- tică-intimistă, versurile au o cantabilitate cla- sică. Totuşi, ele nu se vor bucura de ecoul pe care l-a avut proza scriitoarei. Mircea Vaida a intuit-o, se pare, în trăsăturile ei majore: “În semnificaţiile ei fundamentale poezia A- nişoarei Odeanu rămâne sub zodia romantis- mului ceea ce conferă originalitatea ei (…) e atmosfera inedită, dozarea de subtilitate re- marcabilă a senzaţiilor de rară fineţe, spectrul îmbălsămat al aromelor somnului şi mai ales somptuoasa legănare a versului, arhaică şi deopotrivă modernă”8


. mod Liana Cozea, Prozatoare ale literaturii române


Note: 1


3 Ibidem. Dora Pavel,Care e prima scriitoare din literatura română? Prezente vieţi de doamne…, în “Apos- trof”, IV, 1993, nr. 6 (37), p.3.


2 erne, Oradea, 1994, p.10.


Anişoarei Odeanu, în Studii de limbă, literatură şi folclor, vol. IV, Reşiţa, 1978, p.181. Tot de acolo (Ibi- dem), am reţinut afirmaţia profesorului bucureştean, care precedă această parte a lucrării noastre. 5 Gheorghe Luchescu, Anişoara Odeanu, Cluj,


4 Cf. George C. Bogdan, Contribuţii la biografia 2001, p.25-52.


v Cornel Ungureanu, Imediata noastră apropiere, 7 Tot în acel timp, G. Călinescu (Opinii fugare şi


6 ol. II, Timişoara, 1989, p.129-130.


libere despre Banat, în “Banatul”, III, 1928, nov.- dec., p.1-4) îi îndemna pe bănăţeni să iasă din “faza etică” şi să adopte “conştiinţa estetică” şi “o rezis- tenţă critică implacabilă”, renunţând la un provin- cianism neproductiv. În acelaşi sens pleda şi Camil Petrescu, şi el în trecere prin Timişoara, devenit curând model şi ideal literar al Anişoarei Odeanu. 8 Mircea Vaida, Noaptea Creaţiei, în ”Tribuna”,


10 iulie 1969, p.5. Banat, anul IX, nr. 8, 2012


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24