Banat 11 Cristian-Paul Mozoru Restituiri bãnãþene


la podiumul literaturii poetice, poetul Octa- vian Doclin, pseudonim literar ce îl poartă, bănăţean fiind, “cu fală” atât pe copertele volumelor proprii, dar şi în pagini ce îl conţin în calitate de co-autor, îşi petrece în conti- nuare gândurile în metafore ce construiesc de la sine noi coordonate poetice, lansând parcă, cu fiecare nou volum, o nouă invitaţie la Marele Spectacolul Poetic în care fiecare dintre noi, cititorii, s-ar putea regăsi. Făcându-şi neînfricat avânt în marile


C


u o activitate literară trasată în zeci de volume, operă ce ar stârni cu uşurinţă invidia oricărui aspirant


Poema din poem: Octavian Doclin


teme ale omenirii şi aşezându-le cu fină mă- iestrie în rime “gândite-n stil”, Octavian Do- clin ridică ancora, poate, unui nou gen poetic ce cu uşurinţă s-ar putea numi doclinian, dupa cum frumos se intitulează şi unul din volumele poetului apărut la editura Dacia XXI din Cluj-Napoca în anul 2010, o ree- ditare a unui mai vechi volum, Docliniană (55+5 poeme). Totodată, autorul nu îşi lasă uitate rădăcinile ce i-au înălţat bogata corolă poetică, strecurând în versurile poemelor sale şi motive rurale (clasice), motive ce-i curg în vene prin însă naşterea-i, urzită par- că de lirica românească: “Am ieşit în gră- dină./ Tocmai înflorise cireşul./ Mirosea grădina ca o lună arată./ Voi coborî pe-o catedrală în pămînt./ Atunci să ascultaţi: un ceas de apă/ va suna blînd” (1) Uşurinţa cu care s-ar părea că poate fi


citită poezia docliniană se dovedeşte a fi doar o nebună iluzie, din care, în cele din urmă, cititorul se trezeşte buimac şi nedumerit. Poetul, încă de la primele volume, e-


voluţia poetică a autorului fiind vizibilă de la un volum la altul, ştie să ascundă tenace sen- suri, înţelesuri, epitetizând propriile-i simţiri în cuvinte-cheie, într-o simbolistică ului- toare ce lasă loc semnului de întrebare la fi- ecare revenire asupra paginilor pe care îşi lasă semnat numele. Reinventând parcă po- emul, Octavian Doclin nu se abate de la pro- priul crez (poetic), rămânându-i prizonier- fidel acestuia, fără a cere graţiere celui că- ruia însuşi s-a lăsat întemniţat: “Numai po- etul o dar numai poetul/ poate părăsi poe- mul/ după ultimul punct// de aici/ vrei să priveşti încă o dată înapoi/ (dorinţa - un sigiliu verde pe umăr).” (2) Începând a prinde contur literar la mij-


stilistică a acestor două teritorii scriitoriceşti: “A trecut o umbră clară/ peste ochii mei gal- bîni,/ suflet trist de Domnişoară/ ca un flu- ture-n salcîmi.// Şi se scutură polenul/ tu pe unde o să treci/ cînd îşi va vărsa mileniul / rîul blînd pe ochii-mi reci.” (3) sau, actualul Doclin, în poezii în care se regăsesc elemen- te noi precum: grai bănăţean (“pră gealul Gîşcii, acolo unge şăgia Mama mea,/ şî unge o ajuns-o tata într-un tîrziu”), termeni şi expresii bănăţene (şol, plaţ, o fost, lu’ uica Gheorghe), nume de localităţi bănăţene (Vă- rădia, Forotic, Doclin), ba chiar mai mult, folosirea denumirii... locale, a satului Grădi- nari, şi anumeCacova (“-Atunci, hai să mer- gem la Cacova”) (4); aşadar, elemente ce dovedesc, prin simpla lor folosire, o puter- nică maturizare poetică, elemente ce aparţin totodată de însăşi fiinţa poetului... bănăţean şi iubitor de Banat.


formă cât şi prin conţinut. Şi cum altfel ar putea fi posibil, când eul autorului este per- manent “cu gândul la metaforă”? Ieşind din obişnuitul cotidian, lirismul doclinian înfăţi- şează un alt nous literaturii poeticii zonale (excluzând poetica în grai), însă totodată şi literaturii naţionale. Prin urmare, în “cazul Doclin”, pledoa-


C


u un rafinat simţ estetic, scriitorul în vers Octavian Doclin, dove- deşte o lirică iluzorie, atât prin


“Mihail Bejan” şi lansarea volumului Mihail Bejan, de Constantin-Tufan Stan


Dezvelirea Plăcii Memoriale


pentru municipiul Lugoj s-au derulat luni, 13 august 2012: de la ora 16.00, pe strada Unirii din Lugoj, în prezenţa descendenţilor familiilor lugojene fam. Athanasievici-Bejan, fam. dr. Constantin Puţinelu, fam. ing. Zeno Bejan şi fam. arh. Mihai Bejan, a avut loc dezvelirea Plăcii Memoriale “Mihail Bejan”, de către primarul Lugojului – prof. ing. Francisc Boldea; placa a fost montată pe Palatul Bejan, o clădire emblematică a oraşului, construită între 1901 – 1902, care are faţadă pe trei străzi: str. Unirii – faţada principală, str. Avram Iancu şi splaiul Corneliu Coposu, pe malul drept al râului Timiş. Slujba de sfinţire a fost oficiată de preot iconom stavrofor Ioan Cerbu – proto- popul Lugojului – şi diaconul Cristian Cerbu, la ceremonie fiind prezenţi, alături de întreaga familie, şi oameni de cultură, scriitori şi re- prezentanţi ai mass-media, printre care: Con- stantin-Tufan Stan, Simion Dănilă, Adriana Weimer, Toni Boldureanu, Nicolae Streianu, Raoul Rusalin, Mircea Anghel, Romeo Pâr- vulescu, Patricia Ghemeş. Acest eveniment a fost organizat de fa-


Două evenimente culturale importante


ria pentru poezie este cât se poate de eviden- tă. Apărarea poemului este expusă cu o atât de inatacabilă claritate încât orice argument ce s-ar încerca şi s-ar dovedi a fi împotriva, este eliminat încă de la primele formulări. Poetul, “odată pătruns în cetatea poemului”, nu numai că se ridică prin scris, prin Cuvânt, în apărarea Poemului, ci începe chiar a exis- ta în pântecul acestuia, în infinita-i fiinţă. Fiind “unul din cei mai prolifici şi cu-


miliile Puţinelu şi Bejan, Primăria Municipiu- lui Lugoj, Muzeul de Istorie şi Etnografie Lugoj şi Protopopiatul Ortodox al Lugojului.


Adriana Weimer


Demeter, Freddy Stauber, Eduard Bayer, Maia Bayer Dobrin, Nicolae Silade şi Mircea Anghel (ziarul “Actualitatea” şi revista “Ac- tualitatea literară”, Lugoj), prof. Nicolae Stre- ianu, dr. Romeo Pârvulescu, Patricia Ghe- meş şi mulţi alţii, fiind prezent un public nu- meros.


locul anilor ’60 şi dând curs chemării scrii- toriceşti în zorii anilor ’70 în volume colec- tive din care pot fi amintite Ritmuri din ţara lui Iovan Iorgovan (Reşiţa, 1970) şiUneori zborul: şapte poeţi tineri (Editura Facla, Ti- mişoara, 1973), aşadar într-o perioadă puter- nic influenţată de ceea ce astăzi numimcla- sicism, nu putem totuşi să nu vorbim despre poezia docliniană şi în contextul liricii actuale, în contextul lircii moderniste. Este adevărat, altfel nici nu s-ar putea,


noscuţi poeţi din Banatul ultimului sfert de veac” (5) şi totodată “un reprezentant auten- tic al poeziei Banatului” (6), după cum fru- mos îl înfăţişează Gheorghe Jurma şi dese- nând un lirism ce “poate fi socotit, cu totul, un gest flamboyant, de re-distribuire a frag- mentelor realului, pe un decor compozit, co- pleşit de proiectarea unor obsesii cu iz mai mult sau mai puţin “finalist” dar cît se poate de apropiat de antonomiile temporalului” (7), după percepţia criticului Ionel Bota, ce s-ar mai putea oare spune despre poetul Octavian Doclin, când însăşi cuvintele-i spun totul despre el: “Vom fi şi-n Cer cum suntem pe Pămînt? Sau invers?” (8)


Note: î 1) Doclin, Octavian - poemul “Ceasul de apă” -


Timişoara, 1984, p. 33. 2) Doclin, Octavian - poemul “Poemul scurt”,


n volumul “Muntele şi iluzia” - Editura Facla,


şi pot fi observate cu ochiul liber rădăcinile scriitoriceşti clasice ce l-au marcat pe autor, însă evoluţia poetului Octavian Doclin reu- şeşte să mascheze, păstrându-le deci, atât de bine, aceste elemente, oferindu-le o tentă modernistă încât rezultatul nu poate fi decât o poezie clasico-modernă. Posibil ca această formulă să pară una bizară, însă în acelaşi timp, privită prin prisma ochiului critic, sta- tutul ei original şi rezultatul ei final, fac din poezia lui Octavian Doclin o poezie ce reu- şeşte a se întinde pe suprafaţa temporalo-


secţiunea 12 - în volumul “În apărarea poemului scurt” - Editura Hestia, Timişoara, 1993, p. 23. “ 3) Doclin, Octavian - poemul “Cîntec” - în volumul


Neliniştea purpurei” - Editura Facla, Timişoara, 1979, p. 29. 4) Doclin, Octavian - din volumul “Docliniană


lui Octavian Doclin” - Editura Timpul, Reşiţa, 1997, p. 5. 6) Jurma, Gheorghe - idem., p.5. 7) Bota, Ionel - “Muntele şi poezia. Eseu asupra


olumul “Muntele şi poezia. Eseu asupra poeziei


Doclin” - în revista “Nord literar”, nr. 3 (82), Martie, 2010, Anul VIII, p. 14.


(55+5 poeme)” - Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010, pp. 9, 66, 71, 72, 73. v 5) Jurma, Gheorghe - în “Cuvînt introductiv” - în


poeziei lui Octavian Doclin” - Editura Timpul, Re- şiţa, 1997, p. 57. e 8) Doclin, Octavian - interviu “În viaţă nimic nu


ste întâmplător: Maria Vaida în dialog cu Octavian


Memoriale “Mihail Bejan”, la Galeria “Pro Arte” din Lugoj, de la ora 17.00, a avut loc prezentarea cărţii “Mihail Bejan”, semnată de prof. dr. Constantin-Tufan Stan, prezen- tare făcută de prof. Simion Dănilă; Mihail Bejan (1838 – 1908) este autorul primei tra- duceri în limba română a “Cronicii notarului anonim al regelui Béla”. La lansarea acestui volum au mai luat cuvântul: prof. ing. Fran- cisc Boldea, prof. dr. Vasile Muntean şi Si- mona Puţinelu, care, în numele familiei, a mul- ţumit tuturor celor ce au contribuit la realiza- rea acestor două evenimente culturale im- portante atât pentru familie, cât şi pentru via- ţa culturală a oraşului Lugoj. În cadrul acestei manifestări, moderată


A


l doilea important eveniment cul- tural l-a continuat pe primul: du- pă dezvelirea şi sfinţirea Plăcii


de Constantin-Tufan Stan, elevii Şcolii Gim- naziale de Muzică “Filaret Barbu” Lugoj, De- nisa Dragoescu (vioară), Raul Petrescu (cla- rinet) şi Iulia Sârbu (flaut) au susţinut un re- cital. Lansarea de carte a fost organizată de Şcoala Gimnazială de Muzică “Filaret Barbu”, Biblioteca Municipală Lugoj şi Revista “Ba- nat” Lugoj. La acest eveniment au participat, alături de familie, de autor şi de prezidiu, oa- meni de cultură, scriitori şi reprezentanţi ai mass-media, dintre care amintim: Dorin Mu- rariu (revista “Banat” Lugoj), Cristian Ghi- nea (ziarul “Redeşteptarea” şi revista “Banat”, Lugoj), Răzvan Pinca (Muzeul de Istorie şi Etnografie Lugoj), Adriana Weimer (Biblio- teca Municipală şi Revista “Banat”, Lugoj), Toni Boldureanu (ziarul “Ziua de Vest” Timi- şoara), Raoul Rusalin (Primăria Municipiului Lugoj), Florin Popovici (TEN TV Lugoj), Ioan Cerbu şi Cristian Cerbu (Protopopiatul Lugoj), prof. Simona Avram, dr. Dan Traian


Banat, anul IX, nr. 8, 2012


“Numeroasele restituiri de succes cu care ne-a obişnuit în ultima vreme muzicologul şi genealogul Constantin-Tufan Stan sunt extrem de necesare pentru recuperarea unui trecut aproape dispărut din memoria noastră activă, în timp ce la generaţia nouă nici n-a apucat bine să se instaleze. Arta evocării, punerea în scenă, prospeţimea şi totodată patina limbajului, aşa cum le practică el, generează o confortabilă actualizare dra- matică, aducându-ne în conştiinţă, în cazul cărţii de faţă, o personalitate a locului despre care logojănii aproape că nu mai ştiau decât că a devenit numele unui palat pe malul drept al Timişului: MIHAIL BEJAN (1838-1908), un veritabil „pogan“, dacă nu cumva cel mai mare de la Masa Poganilor de altădată. Din presa vremii, din scrierile lui, din arhive, din corespondenţa şi documentele cu grijă păs- trate de descendenţii lui (cărora profesorul Stan le-a câştigat încrederea, căci au văzut, ca şi urmaşii altor lugojeni iluştri, că el le re- turnează integral şi nedeteriorat materialul documentar pus la dispoziţia sa şi utilizat imediat şi cu mare folos în scrisul său), prinde viaţă, încet-încet, omul cu trăirile lui intense, notarul competent, poliglotul erudit, militantul demn şi neobosit pentru românism în imperiul multilingv, prietenul loial, scri- itorul şi gazetarul talentat şi, poate în primul rând, cel dintâi traducător în limba română al unei cronici inestimabile ca valoare pentru istoria noastră:Gesta Hungarorum, renumita şi controversata Cronică a notarului anonim al regelui Béla.”


P


e coperta a 4-a a cărţii Mihail Bejan, semnată de Constantin-Tu- fan Stan, prof. Simion Dănilă scrie:


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24