Banat 15 Mihai-Florin Donţu Penitenţa nevisării


câteva momente. Libertate în afara ariei de detenţie. Cândva au fost plantate pe drum, de la un capăt la celălalt, patru şine. Două sensuri: una din lumea celor de dor înspre lumea celor fără de dor şi viceversa. Totul a fost modernizat pe aici. Au asfaltat şoseaua. Sensul vieţii şi al morţii. Purgatoriul este doar un popas al reculegerii. Al retrăirii. Astăzi, Charon nu mai umblă ca pe vremuri. S-a modernizat: de acum nu mai are luntre, ci tramvai electrificat. Nici cei din Departa- mentul de Culegere al Sufletelor (D.C.S.) nu s-au lăsat mai prejos. Cu toată democrati- zarea asta în masă, au trebuit să ia şi ei ati- tudine. Cu toată aderarea asta la U.E., au trebuit să creeze standarde europene la locul de muncă. Să elimine, parţial, discriminarea. Să le ofere şi altora posibilitatea unui loc de muncă decent. Au angajat personal: charon bătrân, tânăr, bărbat ori femeie. Democraţie în toată puterea cuvântului la graniţa dintre existenţă şi nonexistenţă. Charon din tram- vaiul numărul 6 îmi face semn cu mâna preţ de câteva clipe cât trece. Sfios, îi răspund maşinal. Discut cu trupu-mi pe o bancă din oase crescută din cenuşă. Are o privire înde- părtată. Stinsă. Se pare că nu este atent la ceea ce îi spun. E pierdut cu privirea şi cu trăirea în depărtări străine. Nu mai are rost să-l fac să înţeleagă toate astea. Mă perind pe trotuarul din marmură. Cineva a răsucit soarele în cer. Din el a crescut lumina zilei. Am jucat şah cu îngeri şi cu demoni. Am învăţat să câştig de fiecare dată. Nevăzutul muşcă din lumină. Porumbeii


S


unt din nou captiv. Port costuma- ţie cu ondulaţii negre. Am reuşit, cumva, să evadez de acolo pentru


unui tei. Mi-am ascuns temerile de ei. Am transmis cu ajutorul baghetei mesaje acasă, în lumea de dincolo. Dacă mă voi purta fru- mos, îmi vor da drumul mâine. Hmmm, mâi- ne. Acest mâine poate însemna peste câteva clipe, ori niciodată. Este un fel de imediat românesc. Un imediat care ţine între 5 minu- te şi niciodată. Pereţii s-au îmbâcsit cu sufe- rinţă şi cu moarte.


întunericului ciugulesc din speranţele pacien- ţilor. În această temniţă a inerţiei nu se vor- beşte, nu se râde şi, în mod strict, nu se tră- ieşte. Celulele sale sunt numite saloane, lo- curi în care îngerii în halate albe îţi injectează în venă amintirile. Pretutindeni, câteva fanto- me cu lampioane albastre bântuie coridoarele locului în căutarea răspunsurilor. În căutarea trupurilor zdrobite şi a eliberării. Mi-au con- fiscat bagheta de tei, însă, am fost deştept. Lângă prinsoare sunt câţiva tei carbonizaţi. Am reuşit să-mi rup o coastă şi să-mi cio- plesc cu ea o baghetă provizorie din bacata


Mihai-Florin Donţu Epitaf


Mi-e foame de apă şi sete de aer, mi-e sufletul gol de trup şi de viaţă, ascuns de priviri trag clopotele noaptea, culc moartea în oameni.


Răsărit


Visele noastre se ascund în crisalidele pomului cu lampioane,


norii se-ntorc cu ploaia în cioc, vântul şterge noapţea, şuieră şoapta suspinului alabastru,


miroase a nevisare.


Ploaia îmi cântă visele ei uitate de suflet oranj.


*** 20.07.2012 10.04.2012


tă viaţa şi dorul. Este un cer de foc. Curând, vor aprinde reflectoarele şi vor căuta posibilii evadaţi. O dată ce m-am întors acolo, nu voi mai putea comunica cu nimeni. Saloanele sunt moderne: câte un gheţar suspendat în fiecare colţ, un televizor color foarte subţire. Nu, nu se uită nimeni la telenovele, ştiri ori sport. Televizorul îi rulează fiecăruia, în func- ţie de experienţele sale, momente din viaţă, ca să vadă ce a avut şi ce a pierdut. Refuz să iau parte la această tortură. Nu mi-am ju- cat toate cărţile. Mai am multe cărţi de jucat, şi foarte mulţi aşi ascunşi în mânecile sufle- tului. Gardianul citeşte tabloide şi bea cafea cu stropi de coniac. Dacă voi pune mâna pe o baghetă făurită din lemn de Sequoia, voi putea evada din acest loc. Voi fugi cât mă vor ţine câlcâiele. Un urlet surd si sinistru îmi inundă auzul: alarma. Gardienii au intrat în pâine. Pe fiecare dintre evadaţi îi sorb cu piatra lor de onix şi îi aruncă direct în camera de corecţie. Acolo, vor trebui să facă faţă u- nui loc în care timpul refuză să mai curgă. Un loc al inerţiei şi al imaculării psihedelice. Am fost şi eu expediat acolo. Am reuşit să scap la timp datorită unei aşchii din baghetă ascunsă de mine în mână. Cu ajutorul ei am reuşit să mă metamorfozez într-o asistentă şi să fug unde am văzut cu ochii. Ultimul transport spre uitare pe ziua de


L


a fiecare crepuscul, spiritele pier- dute cântă în cor hipnotic. Atrag alte suflete în povestea lor. Îşi cân-


astăzi. Va trebui să mă întorc negreşit. Nu mai este câtuşi de puţin sigur pe aici. Ne vom auzi mâine. În cazul în care voi fi prins, ori voi fi consumat de lumea lor, nu uita, te rog, să îngropi o lacrimă de-a mea împreună cu câteva rune la baza gorunului. Spintecă- torii uriaşi au ieşit la muncă. Am plecat. „Telfus, ănimul iş regluf!”


01.08.2012 Adriana Weimer


Revista online “Foaie cu Zâmbet”


13.07.2012


bet”, din care au apărut, “cu zâmbet” (după cum se specifică pe prima pagină): numărul 1/ mai 2012; numărul 2/ iunie 2012 şi numă- rul 3-4/ iulie – august 2012. Din colectivul de redacţie al acestei inedite reviste fac parte: Dan Timaru, Dana Nicolescu, Titus Suciu, Ion Ghera, Arcadie Chirşbaum, AdiDobro- geanu, Alfred Hamm. Scriitorii care semnea- ză în această “Foaie cu Zâmbet” poezii umo- ristice, tablete umoristice şi epigrame au cre- dinţa că ,,Râsul este un medicament fără e- fecte secundare”. Pe lângă textele literare, revista e presărată cu caricaturi, care aduc şi ele zâmbetul pe faţa cititorilor. Le dorim tuturor cititorilor “Foii cu Zâmbet” un zâm- bet bun!


V


ară aceasta a apărut la Lugoj o nouă revistă; este vorba despre revista on line “Foaie cu Zâm-


Vara


Frumoasă este primăvara, Dar mai mult vara am iubit-o, Când la Tomeşti, din întâmplare, Dragostea mi-am întâlnit-o.


O dragoste ce mi-a adus În viaţă-o mare fericire. Şi am putut trăi muncind, Având o mare împlinire.


Ca şi soţie şi iubită Mi s-a împlinit visul mereu Şi-am fost tot timpul fericită, Căci lângă tine-am fost mereu.


Şi între florile de vară Ce bine-i viaţa s-o trăieşti, Atunci când ştii că-i lângă tine Chiar omul pe care-l iubeşti!


Iubitul meu


Că te iubesc, nu-i de mirare, Iubitul meu cu suflet mare! Te-am aşteptat şi ai venit, Iar Soarele a răsărit Şi viaţa mea întunecată Cu flori a fost încununată. Flori cu parfum şi cu iubire Ce strălucesc în nemurire, Păstrând totul ce este sfânt În existenţa mea pe-acest Pământ. Dar, chiar şi dincolo de stele, Rămâi iubirea vieţii mele, Veşnic dorit şi aşteptat Când de acasă eşti plecat, Rugând pe bunul Dumnezeu Să lumineze drumul tău Şi trandafiri să-ţi pună-n cale, Căci te aştept cu nerăbdare Din nou în braţe să te strâng, Iubitul meu pe-acest Pământ!


2.01.2006 Ideal


Cred că speranţe am avut prea mari În ţara asta mult prea mică, În care tarii îi ridică pe cei tari, Iar pe cei mici, pe dată, îi despică.


Cinstit, modest, mărinimos, Trudind cu drag pentru a sa glie, Păstrând în gând doar ce-i frumos Pentru cei dragi, doar cum el ştie.


Un Făt-Frumos adevărat, Fără mantie ori avere, Un om cu sufletul curat, Aşa cum inima mi-o cere.


Că-l venerez şi îl iubesc Doar bunul Dumnezeu o ştie Şi cât o fi ca să trăiesc Am să-i rămân soţie.


3.01.2006 Aşteptare


În aşteptarea zilei în care Mă vei atinge şi mă vei Binecuvânta cu sfinţenia rodului Împletesc visele Într-o imensă broderie a viitorului, În care pun inimă din inima mea Şi pe care o stropesc cu sângele dorinţei mele Înflăcărat de patima iubirii ce ne-a unit Prin sărutul de foc al gurii dragi Care m-a atras în laboratorul magic Ce mă va transforma şi îmi va aduce Darul cel mai frumos din lume, Glasul plăpând care mă va striga: Mamă!


Primul sărut


Nu vreau să spun acelaşi lucru Care mi-e cert de la-nceput: Eu te iubesc şi port pe buze Încă şi-acum primul sărut.


Sărut pe care-l port în suflet Ca pe un tainic talisman Şi care pentru noi a fost Barca ce duce spre liman.


Liman pentru o fericire În care credem amândoi Şi-am vrea ca peste ani de zile Primul sărut să ne găsească tot în doi!


06.02.2006


Poezii din volumul Sufletul meu, Editura Nagard, Lugoj, 2012.


Banat, anul IX, nr. 8, 2012 Dumitriţa Gabriela Pozsar Meniu


Te am în gând zi după zi, În orice clipă eşti cu mine Şi mă gândesc, de nu ai fi, De ce-aş mai exista în lume.


Eu te iubesc cu-adevărat, Dar totul e secret, e doar în mine. Dacă ţi-aş spune ce gândesc, Oare ce-ai crede despre mine?


Eşti pentru mine tot în viaţă: Mamă, şi tată, şi copil! Cu mare drag te-aştept acasă, De parcă toţi la masă ar veni.


Şi cu respect eu vă servesc pe fiecare, Vă pun pe tavă felul meu de-a fi Şi ca meniu vă dau iubirea Ce-n suflet eu o port zi după zi!


09.04.2006


Ce mi-a rămas este doar idealul, Pe care poate l-am visat prea des Şi care pentru cei din juru-mi A fost ceva ce nu poate fi-nţeles.


Şi-acum, la vârsta-nţelepciunii, Mă tot întreb de are rost Să ai prea multe idealuri Ce la sfârşit n-au niciun rost.


Sau poate dragul meu cu suflet mare Va reuşi ca să mă scoată din visare Şi să-mi arate în curând Că el e idealul meu cel sfânt!


Iozsi


Omul ales să fie-n veci Alăturea de mine. Este real şi de cuvânt Şi crede în iubire.


02.02.2006


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24