Banat 23 Constantin-Tufan Stan Biblioteca muzicalã bãnãþeanã
de trecutul cultural al Banatului istoric (vezi contribuţiile monografice – Toracu Mare. Vorbie dân Băbăluc (vocabular torăcean) –, cele dedicate evocării unor personalităţi culturale mai puţin cunoscute – Români de vază din Banatul sârbesc – sau incursiunile în spaţiul habitaţional rural bănăţean – Inte- rioare româneşti), prin care are ambiţia de a stăpâni, deopotrivă, instrumentele analitice ale filologului-lingvist şi ale istoricului-mo- nografist. Recent, am intrat în posesia ulti- mului său „product” editorial – Corurile ro- mânilor din Banatul sârbesc până în 1920 (Editura ICRV, Zrenianin, 2012, Editura Eurostampa, Timişoara, 2012, volum apărut sub egida Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina) –, în care îşi exersează, cu dezinvoltură, şi veleităţile de istoriograf mu- zical, străduindu-se să panorameze o imagine cât mai completă şi obiectivă a vieţii muzicale corale a românilor din Banatul de Vest în perioada ante- şi interbelică. Aşa cum se precizează în Cuvânt-îna-
F
ăgeţeanul Ioan Cipu ne-a propus în ultimul timp, cu o prolifică fer- voare editorială, câteva teme legate
inte, tomul se doreşte a fi o replică la afirma- ţia apodictică formulată, cu ani în urmă, de autorul prefeţei volumului lui Costa Roşu (un alt prodigios cercetător al fenomenului coral din vestul Banatului),Corurile noastre bănă- ţene, cu privire la exactitatea şi obiectivitatea investigaţiilor acestuia (I. Cipu fiind animat de ambiţia exhaustivităţii şi a deplinei obiec- tivităţi). După o consistentă Introducere, în care
sunt expuse principiile şi metoda utilizată în procesul documentării (parcurgerea unor surse primare – presă de epocă –, decelarea unor repere fundamentale privind anul fon- dării unor formaţii corale laice sau religioase, structuri repertoriale, genuri muzicale abor- date etc.), autorul ne invită la un amplu ex- curs istoriografic, cu o certă eleganţă litera- ră, dar şi cu evidente artificii didactice, dem- ne de un curs liceal sau chiar universitar. Sunt prezentate tipurile de ansamblu co-
ral care au activat în spaţiul cultural bănăţean (coruri de copii, tineret şi adulţi), apoi enu- merate, în ordine alfabetică, corurile româ- nilor din arealul geografic respectiv, de la corurile din Alibunar, Biserica Albă şi Coştei la cele din Uzdin, Vârşeţ, Vlaicovăţ şi Voivo- dinţ. În final, autorul realizează o retrospec- tivă conclusivă a demersului său (Câteva precizări, observaţii şi concluzii), într-o me- ritorie încercare de sistematizare a tipologiei repertoriale abordate: creaţie corală laică sau
Adriana Weimer
Eseu, Pictură, Fotografie Artistică, Heraldică şi Vexilologie „Pe aripi de dor domnesc”, – Domneşti, ediţia a V-a, 26 august 2012 –
Eseu, Reportaj, Pictură, Fotografie Artistică, Heraldică şi Vexilologie, organizat de Fun- daţia „Petre Ionescu-Muscel”,Biblioteca Mu- nicipală „Nicolae Velea” din Curtea de Argeş, Casa de Cultură Domneşti şi Asociaţia Na- ţională de vexilologie „Tricolorul”, Revista „Pietrele Doamnei”. Tema propusă – lumea satului – a fost ilustrată cu talent de cei 101 concurenţi participanţi. Din zona Banatului, sunt câştigători ai acestui concurs: Ion Răşi- naru (Anina, jud. Caraş-Severin); Ioan Cră- ciun-Petrişan (Timişoara); Violeta Secoşan- Cadar, (Timişoara); Petronela-Vali Slavu (Aninoasa, jud. Hunedoara); Eugen Ilişiu, Deva, jud. (Hunedoara). Juriul, format din Ion C. Hiru (scriitor,
S
-a încheiat şi cea de-a V-a ediţie a Concursului Naţional de Poezie, Proză, Epigramă, Teatru Scurt,
Rezultatele Concursului Naţional de Poezie, Proză, Epigramă, Teatru Scurt, Reportaj, S
cordat următoarele premii:
Gorj); Oana-Anca Preda (Topoloveni, jud. Argeş); Premiul II: Gheorghe Trifu (Bucu- reşti); Oxana Cârlan (Chişinău, Rep. Mol- dova); Ion Răşinaru (Anina, jud. Caraş-Se- verin); Premiul III: Virgil Şerbu-Cisteianu (Alba Iulia, jud. Alba); Gheorghe Popescu- Ger (Bucureşti); Sorin Calea (Valea Iaşului, jud. Argeş); Menţiuni: Constantin Geantă (Călimăneşti, jud. Vâlcea); Ioan Crăciun-Pe- trişan (Timişoara); Paulian Buicescu (Slati- na, jud. Olt); Elena Agiu-Neacşu (Râmncu- Vâlcea); Gavril Moisa (Cluj-Napoca).
S
preşedinte executiv al Fundaţiei „Petre Io- nescu-Muscel”) – preşedinte, George Baciu (poet, redactor şef al revistei „Pietrele Doam- nei”) – secretar, lector dr. Sorin Mazilescu (directorul Centrului Judeţean pentru Con- servarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş), Mona Vâlceanu (poet, director al Editurii „Zodia Fecioarei”, Piteşti), Cucu U- reche (artist plastic), prof. Florica Popa şi Marian Ghiţă (director al Bibliotecii Muni- cipale din Curtea de Argeş) – membri, a a-
Petre Petria (Râmnicu-Vâlcea, jud. Vâlcea); Neculai Laza (Constanţa); Premiul III: Mi- haela Suciu (Bacău); Violeta Secoşan-Cadar (Timişoara); Menţiuni: Ioan Crăciun-Petri- şan (Timişoara); Grigore Buga (Măteşti-Să- poca, jud. Buzău); Any Drăgoianu (Ţânţă- reni, jud. Gorj); Valentina Varău (Paşcani, jud. Iaşi); Petru-Ioan Gârda (Cluj-Napoca).
S S
ecţiunea Proză:Premiul I: Nicuşor Constantinescu (Bucureşti); Mire- la Penu (Bucureşti); Premiul II:
ecţiunea Memorialistică:Premiul I: Dorel-Mihai Gaftoneanu (Boto- şani);Premiul II: Florentina-Lore-
dana Dalian (Bucureşti).
ecţiunea Poezie:Premiul I: Vasile Popovici (Corni, jud. Botoşani); Any Drăgoianu (Ţânţăreni, jud.
Petrişan (Timişoara). Secţiunea Fotografie: Premiul I: Dorel
Lazăr (Aiud, jud. Alba). Secţiunea Epigramă: Premiul I: Nichi
ecţiunea Teatru: Premiul I: Con- stantin Geantă (Călimăneşti, jud. Vâlcea); Premiul II: Ioan Crăciun-
Ursei (Râmnicu-Vâlcea); Petru-Ioan Gârda (Cluj-Napoca); Ioan Crăciun-Petrişan (Ti- mişoara); Premiul II: Ion Micuţ (Râmnicu- Vâlcea); Liviu Zamfirescu (Bucureşti); Pe- tronela-Vali Slavu (Aninoasa, jud. Hunedoa- ra); Premiul III: Cătălina Orşivschi (Vama, jud. Suceava); Ioan Toderaşcu (Costeşti, jud. Vaslui); Gheorghe Bălăceanu (Iaşi); Men- ţiuni: Gheorghe Popescu-Ger (Bucureşti); Ştefan Al. Saşa (Câmpina, jud. Prahova); Mircea Micle (Baia Mare, jud. Maramureş); Ica Ungureanu (Buzău); Eugen Ilişiu (Deva, jud. Hunedoara).
tre Ionescu-Muscel”, acordat de Fundaţia „Petre Ionescu-Muscel” pentru frumuseţea versului cu care descrie satul românesc: Do- rel-Mihai Gaftoneanu (Botoşani); Premiul „Ionel Cristescu-Muşăteşti”, acordat pentru cel mai tânăr poet: Gabriela-Oana Bucur (Găeşti, jud. Dâmboviţa);Premiul Bibliotecii
M
arele Premiu „Pe aripi de dor domnesc”: Marin Voican- Ghio- roiu (Bucureşti); Premiul „Pe-
Organizatorii mulţumesc tuturor participan- ţilor pentru truda cu care s-au aplecat asupra universului satului românesc. Iată o poezie ilustrativă despre sat, semnată de George Baciu: Trec prin sat: “Trec prin sat când abia se deşteaptă somnul,/ Poarta casei moţăie veşnicia pe frunte,/ Praful din drum priveşte orb tăcerea ruginită/ Şi undeva o cruce îşi piaptănă pletele cărunte.// Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria,/ O lacrimă se frânge pe ciutura fântânii,/ Mama mai toarce caierul nesfârşitei doine,/ Pe care bunicul o atârna- se-n grinda stânii.// Sub salcâmul din poala izvorului albastru/ Coboară luna cu stelele zornăind în buzunar,/ Începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu,/ Trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un bazar”.
D
in motive financiare, festivitatea de premiere nu a mai avea loc, diplomele fiind trimise prin poştă.
Banat, anul IX, nr. 8, 2012
File din hronicul muzicii corale bănăţene U
practica muzicală liturgică era susţinută de un grup vocal alcătuit din 28 de cântăreţi: „La adunarea cea de azi ţinută, s-au luat înainte iarăşi, precum că pofteşte cinstita a- dunare a rămâne acele persoane, care mai înainte au fost în pevniţă şezând au nu pof- teşte pe acestea, aşa s-au încheiat: fiindcă numai 9 persoane poftesc a se întoarce la strane, aşa dară în chestia aceasta să nu rămână niciunul în strane, fără numai preoţii, domnii şi cântăreţii”1
acesta solicitase o anumită remunerare din partea bisericii pentru activitatea sa de in- struire şi conducere a corului: „Învăţătorul al 2-lea din Lugoj, Nicolae Marcu, a propus înaintea adunării o instanţă, în carea se roagă ca să să învoiască adunarea, şi, pentru că cântă el în biserică, o anumită plată a-i rândui, să capete de la sfânta biserică a Lugojului. [...] Fiindcă la biserica noastră din Lugoj, cântarea pe plată încă până acum nu a fost, şi starea vremei de acum aşa fel de cheltuieli biserica să facă nu îngăduie, de aceea, ce- rătorul loc nu are”2
U
religioasă, muzică de teatru, instrumentală, creaţie dramatică, manifestări coregrafice (dansuri populare).
se depăşite ca valoare informaţională sau cu- prinzând anumite erori, se impun câteva pre- cizări, pe marginea unor afirmaţii din Intro- ducere, privitoare la însuşirea aşa-numitei „filarmonii a cântării” de către Reuniunea Română de Cântări şi Muzică din Lugoj. Pro- tocoalele emise de protopresbiteratul lugo- jean în prima parte a secolului al XIX-lea, sub egida adunărilor obşteşti, reconstituie câteva repere istorice importante. Astfel, în protocolul şedinţei din 1 iulie 1815 (consem- nat în 15 septembrie 1815) se relatează des- pre reglementarea unui diferend apărut între membrii corului, prin stabilirea locului în care trebuia amplasat grupul cântăreţilor („pevniţă” sau cafas), o mică parte a acesto- ra dorind să-şi continue activitatea, potrivit vechilor cutume ortodoxe, la strană. În acea perioadă, corul nu devenise o
P
entru a risipi unele ambiguităţi, da- torate unor clişee perpetuate de-a lungul vremii prin citarea unor sur-
entitate autonomă, glasurile sau celelalte cântări liturgice fiind interpretate ad libitum de masa credincioşilor, împreună cu cântă- reţii de strană. Din cuprinsul documentului rezultă că
n alt protocol (nr. 25 din 30 mai 1822) înregistrează respingerea cererii lui N. Marcu, prin care
.
în reconstituirea istoricului reuniunii este cel încheiat în 31 mai 1836, în care este consemnată cererea lui Ştefan Marcu, fiul lui N. Marcu, de a i se oferi un post de „în- văţător al 3-lea” la Şcoala confesională gre- co-orientală. Autorul petiţiei elogiază activi- tatea didactică a tatălui său, care, „timp de 28 de ani [unii autori au transcris cifra 26, cifra unităţilor fiind parţial ilizibilă, de unde interpretările diferite privind anul de referinţă, 1808 sau 1810], nu numai cu pruncii în şcoa- lă, ci şi cu cântarea de totdeauna în biserică trudă a pus”3
Cel de-al treilea protocol cu relevanţă .
sistemul de notaţie guidonic şi principiile ar- moniei tonale), a fost pusă în practică în 24 noiembrie 1840, când Adunarea obştească, prezidată de protopopul Ştefan Athanasie- vici, a decis trimiterea la Timişoara a unui grup de cântăreţi (băieţi şi adulţi), care să fie iniţiaţi de Moritz Pfeiffer, capelmaistrul Domului, în schimbul unei remuneraţii de 200 de florini4
V
echea dorinţă a lugojenilor, însu- şirea „filarmoniei cântării” (cân- tarea pe note, în conformitate cu
. is Coriolan Brediceanu,Date şi reminiscinţe pentru 2
toria Reuniunei Române de Cântări şi Muzică din Lugoj culese şi scrise de Coriolan Brediceanu, fost membru activ al Reuniunei, Tipografia Ioan Florea, Lugoj, 1900, p. 8-10.
v Registrul bisericii ortodoxe române din Lugoj, 3
dincioşilor lugojeni după episodul instrucţiei timişorene, sub conducerea lui George Ghi- na, s-a săvârşit cu prilejul Sfântului Paşte al anului 1841. „De-atunci, la toate sărbătorile mari, corul pe note a cântat, spre mângâierea
. Prima liturghie oferită cre-
De la Reuniunea Română de Cântări şi Muzică la Corul „Ion Vidu”. 1810-2010. 200 de ani de cânt coral românesc la Lugoj, Editura Eurostampa, Timişoara, 2010.4
şoara, 2004. ol. I, punct 13, p. 152; cf. Constantin-Tufan Stan,
Vezi punctul 34 al protocolului; cf. Coriolan Co Cf. Corul din Chizătău, Ediţie îngrijită de
Brediceanu, Date şi reminiscinţe…, op. cit., p. 9- 17.5
nstantin-Tufan Stan, Editura Marineasa, Timi-
sufletească şi spre ridicarea evlaviei creş- tinilor.” (Ibidem, p. 17).
văr, 1857, când statutele au fost aprobate de Venerabilul Consistoriu din Arad, dar aşa cum rezultă din mărturia lui Trifu Şepeţian, făcută cu doi ani înainte de trecerea sa la Domnul, începuturile vieţii corale româneşti la Chizătău datează din 1840, anul venirii ve- nerabilului preot, originar din Secusigiu, în sat: „Am discutat multe şi deosebite; mi-am însemnat informaţiuni; mai cu seamă însă m-au interesat împărtăşirile ce mi le făcea parohul Şepeţian senior, cărunt la păr însă tânăr la animă şi vesel, despre începuturile prime, în anul 1840, ale corului plugarilor din Chizătău, admirând dezvoltarea sub care a ajuns sub conducerea talentului şi zelului fiului său Lucian, în timpul mai nou” (vezi Chizătău (Schiţe de călătorie), articol sem- nat cu pseudonimul Ardeleanul, în „Lumi- nătoriul”, Timişoara, VI, 47, 1885)5
n alt clişeu priveşte istoricul Co- rului din Chizătău. Anul de refe- rinţă al întemeierii este, într-ade-
tul „Pro memoria”, datat 31 august 1851 (azi pierdut), identificat în anul 1975, de pă- rintele Ioan Covaci, în turnul bisericii din Chizătău, în care autorul, Trifu Şepeţian, a- testă existenţa Corului din Chizătău, „pe pa- tru voci melodios cântătoare”.
sau secundare), demersul lui Ioan Cipu (pe copertă, prenumele apare în varianta Ion) este un meritoriu prinos adus muzicii corale bănăţene, constituindu-se într-un valoros re- per pentru viitoare asemenea investigaţii isto- riografice.
D Note:
1970. Contribuţie la istoria corurilor din Banat, Casa Creaţiei Populare a Judeţului Timiş, Timişoara, 1970, p. 27.
1 Ioan Stratan,Corul „Ion Vidu” din Lugoj. 1810-
incolo de aspectele semnalate şi de câteva lacune bibliografice ca- re i se pot imputa (surse primare
Relevant în acest sens este şi documen- .
Municipale „Nicolae Velea”, acordat pentru frumuseţea poemului într-un vers: Adina E- năchescu (Râmnicu Vâlcea); Premiul revis- tei „Pietrele Doamnei”, acordat pentru sen- sibilitatea cu care scrie eseuri despre lumea sfântă a satului: Zenovia Zamfir (Râmnicu- Vâlcea); Premiul „Gheorghe Tomozei”, a- cordat pentru volumul Se legănau mestecenii în vânt... Icoane din Surpate, o frescă a vie- ţii la ţară păstrate în cufărul inimii: George Voica (Râmnicu-Vâlcea).
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24