8 Banat Adina Ghişa Re/Întâlnire cuMoromeţii


siguranţă un punct de reper pentru cunoscă- torii şi admiratorii operei lui Marin Preda. Cartea lui Sorin Preda (nepot de frate al ma- relui prozator) oferă cititorilor – în special ce- lor care au făcut deja cunoştinţă cu universul moromeţian – informaţii ce o vor include pe lista lecturilor esenţiale cu privire la raportul dintre opera şi viaţa lui Marin Preda: Viaţa ca o pradă, Timpul n-a mai avut răbdare, Jur- nal intim, Convorbiri cu Florin Mugur, Scrisori către Aurora. Este o carte în care autorul pune la dispoziţia cititorului mărturii preţioase, adu- nate încă din 1992, şi a cărei apariţie marchea- ză într-un fel comemorarea a 30 de ani de la dispariţia marelui prozator. Prin intermediul unui mozaic de interviuri, scrisori, mărturi- siri, rememorări, Sorin Preda ne oferă prilejul unor întâlniri şi reîntâlniri, în acelaşi timp. Aflat mai mult în ipostaza de intervievator, autorul cărţii consemnează mărturii ale mem- brilor familiei sale: Alexandru Preda (mezinul familiei Preda/Călăraşu, tatăl lui Sorin Preda), Ilinca Baltac (sora mai mare a lui Marin Pre- da), Ştefan Baltac (Gigi, fiul Ilincăi Baltac), Marinică Preda (fiul lui Alexandru Preda) şi două dintre soţiile scriitorului, Aurora Cornu şi Elena Preda. Dezvăluirile lor sunt comple- tate de cele ale oamenilor de cultură apropiaţi lui Marin Preda: Sânziana Pop, Magdalena Po- pescu Bedrosian, criticul Eugen Simion. Trece- rea de la un interviu la altul e marcată printr-o suită de capitole intitulate sugestivPoiana lui Iocan, ce cuprind scrisori inedite ale lui Marin Preda, scurte relatări ale rudelor, consătenilor, prietenilor scriitorului. Fiecare evocare, de mai lungă sau mai mică întindere, conturează un aspect al unei lumi aparte: Siliştea.Gumeşti - satul de odinioară, cu oamenii, obiceiurile şi ritmurile lui, peste a cărui imagine cel des- cris în roman aproape că se suprapune. E un univers ce pare pierdut şi a cărui


A


părută la editura Academiei la finele anului trecut, Moromeţii, ultimul capitol va constitui cu


recuperare mai poate fi posibilă doar prin sto- carea amintirilor celor mai avizaţi martori ai lui. Şi în acest caz se pare că timpul nu mai are prea multă răbdare: singurul dintre Mo- romeţi care mai trăieşte, ne avertizează Sorin Preda, e tatăl său, Alexandru (Sae) Preda, care are 84 de ani şi locuieşte în Bacău. ”Ceilalţi din familie s-au prăpădit unul după altul, gră- bindu-se parcă să-l ajungă din urmă pe Marin: Gheorghe (Achim), Ilinca şi, mai la urmă, Miţa (Tita din roman)” (p.7). Întâlnirea cu Alexandru Preda (Sae) con-


în istoria literaturii.”(p. 8). În cartea fiului său, Sae Preda ocupă pe merit un loc privilegiat căci, pe măsură ce interviurile (şase la număr) se derulează, recunoaştem în el un personaj moromeţian cu umor şi replici savuroase, des- prinse parcă din roman. O scurtă întâmplare povestită de către Sorin Preda în partea intro- ductivă a cărţii prilejuieşte parcă o reîntâlnire cu Moromete. Întrebat fiind de ce nu-şi cum- pără un aparat de aer condiţionat, o necesi- tate, în fond, a vremurilor noastre, răspunsul lui Alexandru Preda e memorabil: “S-a uitat lung la mine, a cumpănit ce răspuns să-mi dea, după care mi-a spus, cum numai Moromete o putea spune: “Mi-aş lua un aparat, dar n-am timp, băiete. N-am timp!... Dacă nu am, nu am!... Ce vrei – la vârsta mea stau foarte prost cu timpul”. (p.9). Intuind, parcă, una dintre zonele de interes ale cititorilor, dialogul lui Sorin Preda cu „martorii” e centrat,de multe ori, în jurul raportului realitate-ficţiune. Îm- preună cu autorul, Sae Preda, Ilinca Baltac, Ştefan Baltac (fiul Ilincăi), Minică Roşu (cel mai bun prieten din copilărie a lui Marin Preda) sau Dobre I. Burcea (consătean) dis- cută despre persoane, situaţii, întâmplări care se regăsesc sau nu „în carte”.


stituie una dintre revelaţiile cărţii. Capitolul introductiv, Siliştea-Gumeşti-un capăt de drum, o haltă finală, pune la dispoziţie toate datele problemei: ”Dintre toţi fraţii, Sae e singurul netrecut înMoromeţii. Nici vorbă să se fi supă- rat pentru asta. I se pare normal, câtă vreme Marin, autorul, i-a luat locul în carte, dându- se drept mezinul familiei. Prin urmare n-a fost vorba de răutate, ci de anumite raţiuni lite- rare. El care a citit o sumedenie de cărţi ştie că nu te joci cu raţiunile literare. E mândru, totuşi, că pe un exemplar dinDelirul, Marin Preda îi mulţumea pentru formula de acum celebră: „Pe ce te bazezi?” Scriitorul a luat-o de la el. Prin urmare, într-un fel, Sae a intrat


sensul termenului discutat de Damian Hurezea- nu în studiul său Istoria în opera lui Marin Preda) meditativ, reflexiv, ataşat tradiţiei, cul- tivând spiritul de comunitate, supus ordinii lucrurilor aşa cum sunt rânduite şi durate în timp. Capul familiei Călăraşu era, aidoma lui Moromete, spun copiii şi nepoţii săi, un om „cu o minte brici”, „comtemplativ şi blând”, fără „efuziuni sentimentale” (Alexandru Pre- da), „cu vorba în doi peri” ( Ilinca Baltac), „o ironie subţire ca lama de brici”, „un om extrem de cerebral, care trecea totul prin filtrul min- ţii.Vorbea cu tine şi când spunea ceva, spunea o chintesenţă. Avea o mare autoritate. Când zi- cea el: „Votăm pe Cutare”, toată uliţa aia pe ca- re locuia vota pe ăla numit de Tudor Călăraşu” (Ştefan Baltac). Paginile, emoţionante, în ca- re mezinul familiei Călăraşu rememorează co- pilăria sa şi a lui Marin Preda, dezvăluie o lu- me guvernată de legile civilizaţiei organice. E lumea romanuluiMoromeţii cu unele dintre datele ei esenţiale: ceremonialul secerişului, asprimea în sine a muncii, rânduiala în gos- podărie, împărţirea sarcinilor. La seceriş, mun- ca şi tabieturile lui Tudor Călăraşu sunt cele ale lui Ilie Moromete: “Scenele de la seceriş sunt un pic literaturizate, dar şi ele, până la urmă, cam aşa erau...[...] Şi lui tata îi plăcea să privească lanul. Îi vedeai cum stă la capul lanului şi nu se mai satură privind. Era o plă- cere de-a lui dar parcă şi un ritual. Parcă dis- cuta cu ogorul, cu spicele de grâu, cu soarele care se căznea să iasă de sub dunga orizontu- lui. Asta era de fapt munca lui.(...) Şi la se- ceriş, tata avea tabieturile lui. Când şi când se oprea din strânsul snopilor, ridica privirea spre un vecin mai îndepărtat, după care stri- ga: ”Băi, Gheorghe, n-ai o ţigară?” Se oprea să fumeze în lanul de grâu, schimba impresii cu alţii, se interesa cum merge treaba.” (Ale- xandru Preda, p.44-45).


D


in amintirile lor, descoperim un Tudor Călăraşu exponent al tră- săturilor omului de tip organic (în


impune, şi care vine într-un fel în întâmpina- rea curiozităţii cititorilor: ce anume nu a sur- prins Marin Preda în roman din personali- tatea sau opţiunile lui Tudor Călăraşu. După părerea lui Sae, e vorba despre opţiunea po- litică a tatălui său („vota cu liberalii”) şi aici părerea lui nu concordă cu a Ilincăi Baltac („tata era cu ţărăniştii”). Profilul Ilincăi Bal- tac impresionează în aceeaşi măsură ca cel al lui Sae Preda în ciuda faptului că ponderea intervenţiilor sale e mai mică decât în cazul mezinului familiei Călăraşu. Faptul este expli- cabil, Ilinca Baltac a murit în 1995, şi poate, mărturia ei e cu atât mai preţioasă. Fiecare interviu din carte e precedat de un mic moto, un crâmpei semnificativ ce completează/evi- denţiază spusele celui intervievat. Cel al Ilin- căi e grăitor: „Când tata se supăra pe mine îmi spunea că sunt deşteaptă rău... Poate, că, în felul lui, avea dreptate.” Nepotul său o întreabă ce îşi aminteşte despre fratele ei, Marin Preda. Replica ne aminteşte, parcă de „repertoriul moromeţian”: „De ce să-ţi vor- besc eu? Ce, tu nu l-ai cunoscut? De ce crezi că la 74 de ani aş avea o memorie mai bună ca a ta?” Atunci când vine vorba despre viaţa acestei familii”răsucite în vrej” (cum suges- tiv e numită de către autor), cu copii din trei căsătorii, Alexandru Preda (Sae) o recoman- dă pe Ilinca drept cea mai calificată „sursă”. Dintre copiii Joiţei Preda şi a lui Tudor Călă- raşu („de-o mamă si de-un tată”, cum spune Sae), Ilinca, Marin şi Alexandru, doar „sora cea mare”, a rămas în sat. Ea e, prin urmare, depozitara unor informaţii pe care Sae (plecat din sat la vârsta adolescenţei) nu le poate avea. Întrebările lui Sorin Preda scot în evidenţă sta- tutul ei aparte: spre deosebire de mezinul fa- miliei, Ilinca se regăseşte ca personaj înMo- romeţii, ştie cine şi sub ce nume e inclus în ro- man, dacă/şi în ce măsură a fost afectată viaţa familiei şi, în special, a lui Tudor Călăraşu de apariţia celebrei cărţi, dar mai ales, a trăit pe viu fenomenul receptării romanului în sat. În această privintă, aflăm cu stupoare că lucrurile stau cu totul altfel decât ne-am aştepta. Mai descoperim, de exemplu, că în Siliştea există familia Moromete, de la care Marin Preda a împrumutat doar numele, dar asta nu l-a o- prit pe bătrânul Moromete, “cel din deal” – la sfatul cuiva - să-i ceară scriitorului „drepturi de autor”. Cu preponderenţă interviurile cu Sae Preda, cu Ilinca şi cu Ştefan Baltac (Gigi), fiul ei, dezvăluie măsura în care romanul lui Marin Preda modifică sau nu dinamica re- laţiilor de familie. Punctual, prin întrebările lui Sorin Preda, realizăm că dacă au existat tensiuni în interiorul familiei autoruluiMoro- meţilor, ele sunt, în mare, cele pomenite în ro- man – cu nuanţările de rigoare căci, după cum afirmă Alexandru Preda ,”Moromeţii nu e bi- ografie a clanului Călăraşu”. Sae, de exemplu, nu-şi aduce aminte „de bătaia din carte” dar confirmă statutul, într-un fel, ingrat al Joiţei Preda: cei trei fii din prima căsătorie a tatălui (Călăraşu e de fapt o poreclă despre care pri- mim lămuriri în legătură cu provenienţa şi sem- nificaţia – numele real era Tudor Ion), Ilie (Pa- raschiv), Ion (Nilă), Gheorghe (Achim) „au tra- tat-o tot timpul ca pe o intrusă, în familie con- siderând că stă în casa făcută de mama lor cu tata (...). Peste toate, mai credeau că pă- mântul pe care urmau să-l moştenească de la tata ar fi trebuit să-l împartă cu mama. Ceea ce nu era de loc adevărat.” ( p.51). O sursă a „ciondănelilor” din familie, îşi aminteşte Sae, era, în viziunea fraţilor mai mari, aşa-zisul statut favorizat al Ilincăi: ”credeau că mama [...] adună numai pentru ea” ( p.51). În opinia Ilincăi Baltac (care completează astfel o măr- turisire a lui Marin Preda dinConvorbiri cu Florin Mugur), preferatul Joiţei, „cocoloşit” de ea, era Alexandru Preda,mezinul.


Sorin Preda nu evită întrebarea care se


paralelismelor dintre realitate şi operă. Însă lectura cărţii e captivantă şi prin alte aspecte: conturarea unui altfel de portret al lui Marin Preda prin dezvăluiri despre anii copilăriei, adolescenţei, ai debutului, şi nu în ultimul rând dacă/şi care a fost „preţul succesului”. Dacă primul capitol ar putea oferi o cale de acces spre spaţiul unei „lumii miraculoase”, aşa cum o pomeneşte Marin Preda înReflecţii risipite (volumul Imposibila întoarcere), eseul din final, intitulatSiliştea-Gumeşti-satul spân- zuraţilor, risipeşte iluziile cititorului. În Siliş- tea-Gumeşti de acum autorul cărţii nu mai recunoaşte nimic din lumea de odinioară. Mai mult, vizitând satul, impresia lui Sorin Preda e că acesta „se stinge cu încetul, se scurge în pământ ca ploaia prin burlane”(p.225). În- toarcerea în lumea lui Moromete mai e po- sibilă doar pe calea memoriei. În acest sens, şi nu numai, cartea lui Sorin Preda, este o în- cercare reuşită.


I


nterviurile lui Sorin Preda provoacă cititorii, interesaţi de această miză, la un joc al găsirii corespondenţelor/


Banat, anul VIII, nr. 5, 2011


Becicherecu Mic - Schiţă monografică -


a unei imagini de ansamblu asupra comunei Becicherecu Mic. Aceasta, deşi cu o istorie seculară, nu s-a bucurat până acum de o mo- nografie în adevăratul sens al cuvântului, di- ferite aspecte ale prezentei problematici fiind tratate în lucrări care fie nu au văzut lumina tiparului, fie nu s-au bucurat de o largă circu- laţie. Trebuie avut în vedere faptul că prin istoria locului şi populaţia trăitoare în Beci- cherecul Mic ne-am aflat în faţa unei mari probleme în momentul în care am început să lucrăm, şi anume că am fost puşi în faţa a trei istorii şi realităţi: românească, sârbeas- că şi germană. Cu toate acestea, am încercat, şi sperăm că am reuşit, să împletim aceste as- pecte într-un mod cât mai firesc şi mai cursiv.


L


condiţiilor naturale şi istoricul localităţii. Ur- mează capitole care se referă la instituţiile fun- damentale ale oricărei comunităţi, Biserică, Şcoală, Primărie şi aşezămintele medicale. În final, ne-am referit la mişcările de


P


ucrarea Becicherecu Mic - Schiţă monografică reprezintă o mo- destă încercare de reconstituire


rima parte a lucrării cuprinde date despre aşezarea geografică a loca- lităţii Becicherecu Mic, descrierea


populaţie, la aspectele din viaţa socială şi cul- turală, la monumentele comunei şi, nu în ul- timul rând, la personalităţile acesteia. Dorim să mulţumim pe această cale tu-


turor celor care ne-au sprijinit la elaborarea prezentei lucrări, oferindu-ne, cu mare ama- bilitate, documente şi fotografii din arhivele personale, dar şi clipe preţioase, sprijin moral şi material. Am considerat elaborarea acestei lucrări ca pe o datorie de onoare faţă de locul naşterii şi de locul unde ne desfăşurăm acti- vitatea. Fiind conştienţi de minusurile pe care schiţa noastră le are, considerăm că suntem obligaţi ca pe viitor să o completăm cu noi in- formaţii şi să o transformăm într-o lucrare de mai mare amploare.


Adrian Murgoci-Faniciu Maria Bobeş


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24