MANTAUA LUI GOGOL


dar nu ating nimic din iarna noastră de gheaţă aripi nu mă pot opri tu spulberă-mi iluzia albastră: o clipă-n drum poţi să apari, să fii


te mai confund în orişice secundă cu pasageri, cu îngerii inepţi privirea-n cioburi de zăpezi inundă distanţe albe-n care mă aştepţi


trec trenuri reci prin gări dintre destine şi ulmii se despart cu suflet stins a nins cu sticlă-n nopţi târzii… doar şine au mai rămas din drumul nostru nins


sticla…


străină eşti… din pasărea rănită se scurge zborul ca un suflet sacru ploi de rugină umbra mea strivită sfârşitul fără tine… simulacru


dar nu ating tabloul cu egrete simt: sticla spartă-n inimă îngheaţă cresc uşi de brazi în goluri din perete nu pot intra străin în altă viaţă


rămâi acolo într-o altă seară curg din oglinzi safire niagare scrie-n zăpadă semnele de ceară: golul sticlos ne-ntoarce-n depărtare


ploi cu otravă…


n-aş fi crezut că-n toamna mea firavă vei suporta eternele tăceri las sufletul în ploaie cu otravă să-mbrace umbra marginii de cer


mereu de zbateri de lumini învinsă An. I – Nr. 1 – ianuarie- 9 Grafica M. H. TRAISTA


cu îngerii migrezi spre asfinţit scriu numele-ţi pe fiecare frunză umplând văzduhul verde şi golit


văd crugul se divide viscoleşte cu lacrimi plouă-n orele târzii nu ştiu de eşti cât nu te pot cunoaşte şi nu mai cred că ai putea să vii


sufletul spart…


uitat să fie drumul ca-n pădure ulmul pierdut învins de flama frunzei nici depărtări nu pot să ne îndure degetu-mi alb atinge alte buze


în altă toamnă ca-ntr-un fel de moarte o altă umbră umbra mea sărută încă rezist ştiind că eşti departe îndur tăcerea ta necunoscută


copacii las trupul de lut să- ngroapeîn alte nopţi când aerul se stinge tu niciodată nu-mi vei fi aproape sufletul tău se sfarmă… ninge… ninge


ninsori cu venin…


drum spre neant hipnotic vis de viaţă desprins în ierni când ai putea să fii se risipeşte umbra ta de gheaţă cad în genunchi pe cioburi sidefii


de sticlă aripi taie din lumină şi albatroşii-nfruntă valuri reci de alb nisip azi inima mi-e plină pe alte maluri în tăcere treci


n-ar trebui probabil să mai ningă să nu te amintesc strop de safir un serafim străin acum mă strigă venin e în ninsoare dar… respir


-martie 2012


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28