MANTAUA LUI GOGOL


Ştiţi, stimabili, cu ei se întâmplă la fel, ca şi cu minijupele. La început le îmbracă doar fete frumoase cu picioare frumoase. Puţin mai târziu – fete urâte cu picioare frumoase. Iar mai târziu – fete frumoase cu picioare urâte. În urma lor – fete urâte cu picioare urâte. Iar mai la urmă – toate alte fete, adică fete care nici nu-s fete. Dar ele toate pleacă! Zilnic fug undeva, unde pot să uite cât de repede cine sunt, de unde, ele sunt peste tot acolo, unde-s felinarele roşii. Cu atât mai mult, ele au năvălit şi în casele noastre, prin intrările din dos, prin hornuri şi tomberoane. Ele se simt aici ca acasă, fiindcă au pus stăpânire pe tainele noastre, ele pot fi stăpânite doar de roabele voastre, de femeile de serviciu şi de cameriste, cu tainele cearşafurilor, murdăriei, putorii, ruşinii voastre!” Cuvântarea lui a fost transmisă pe toate canalele Europei, deşi nimeni din lume nici nu a deschis televizorul, cuvântarea lui a fost cenzurată de comisarii cu problemele destinderii, adică atenţionării, de aceea cuvântarea lui a fost aproximativ aşa: „Eu sunt de acord, că noi toţi din ţara noastră –U(crai) suntem periculos de informaţi. Noi suntem infectaţi de sărăcie, prostie, pasivitate şi neîncredere. Eu înţeleg că pentru organisme infectate există în general două metode – ele pot fi sau vindecate, sau, cu cât posibil – izolate de altele, cele, care sunt considerate sănătoase. Prima metodă, incomparabil mai scumpă, şi, chiar halucinantă, în special din cauza infecţiei admise. Pe lângă aceasta el cere eforturi mai deosebite din partea infectatului. Al doilea – cel mai practic şi fără probleme, amputarea.


An. I – Nr. 1 – ianuarie- 23


Mie-mi pare că noi putem rezolva problema aplicând chiar al doilea pas. Urmare acestuia cineva nu vrea parcă să mă lase la mine acasă. Cineva, care are o cât de mică închipuire cine sunt eu şi ce se întâmplă cu mine. Dar el – acest necunoscut – deja ştie ce să facă cu mine. În primul rând, să se izoleze de mine pentru totdeauna cu un «garou». În al doilea rând, să mă pricopsească cu funcţii de salubritate şi de gunoier”, – aşa vorbea Stas Perfeţkyi pe treptele palatelor şi pe sub poduri, adresându-se ofiţerilor, paznicilor, hornarilor, mai cu seamă – investitorilor şi nu se ştie de ce – transvestiţilor: „Dar voi totuşi nu veţi reuşi să vă separaţi de iubirea noastră! Şi cu cât de înaltă tehnologie ar fi fost înălţat zidul vostru, cu atât de frigid şi asexuat nu ar fi fost proiectul nostru prost al Europei, noi totuşi vă vom iubi şi vă vom influenţa cu iubirea noastră. Noi vom perfora de nenumărate ori peretele, vom face mii de orificii şi chiar ne vom iubi în ele! Noi vom dibui cele mai erogene, cele mai excitante zone! Eu într-adevăr iubesc această femeie! Eu o vreau, şi toţi trebuie să ştie: pe ea o numeau Ada Ţitrina, avea ochii de culoarea verde de râu şi totuşi eu nu pot trăi fără de ea!” Ca răspuns la aceasta el a fost dat în urmărire de Interpol şi de telecanalul „Inter”. Eu îi scriam: „Întoarce-te, bătrâne, aici toţi au rămas în aşteptare, milioane de oameni pe Maidan (Piaţa Universităţii n. a.)


-martie 2012


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28