MANTAUA LUI GOGOL Lina KOSTENKO PING-PONG FINITA LA TRAGEDIA


Un prinţ shakesperian murea de bătrăneţe.


Şi bătrăneţea-i n-a mai fost un rol dorit. Şi morţii nu putea să-i pună-n roată beţe. Şi vocea-i, ca un cor grecesc, a-nmărmurit.


Dar un afiş plimbat de-o noapte siderală,


Precum un clopot, numele i-a repetat... Ce linişte adâncă s-aşterne-n sală Când marele actor pe scenă s-a arătat!


La teatru îl ducea soţia, nu oricine, Şi în culise resemnată-l aştepta. Cu ochii plini de lacrimi nu-l vedee prea bine,


Dar el juca ca-n alte dăţi şi-nterpreta...


Şi totuşi nu juca, precum odinioară... Cu boala se lupta. Şi-o biruia cu greu. Întruna el acasă se-ntorcea să moară. Pe scenă, -n lumea artei, învia mereu.


Alăturea de el jucaă actori mai tineri, Şi care mai de care-n petec se dădea. Dar astea-s giumbuşlucuri fără


de reţineri. Şi nimeni printre ei ca El nu se credea.


Dar el murea. Murea cu el şi o epocă Şi n-o mai poate-ntoarce nimenea-napoi. Un ultim act... Prohodul... Cineva-l


invocă... Şi nemurirea-l plânge-alăturea de noi. An. I – Nr. 1 – ianuarie- 21


- Bună ziua. - Bună să-ţi fie. - Cum îţi merge? - Mulţumesc, bine. Dar ţie? - Muncă multă. Vară. Arşiţă. Sete. - Cu starea sufletească cum mai stai? - Ca-n rai... - Nu cred, căci ochii... - Ţi se pare... - Ba nu, au o paloare... - Atenţie! Mingea... Tăcerea-n flăcări se preschimbă. Privirile li s-au încrucişat. Prostii se spun în orice imbă. Se spun tot mai convins şi răspicat! Căci a vedea doar meciul nu-i de-ajuns Când mingi de tenis vorbele-au ajuns.


GOGOL


Şi mâhnirea, Şi tristeţea, Şi concluzia-s cu tâlc. Şi cuvântu-i răstignit În pana neînvinsului. Sufletul trecu prin toate Stadiile durerii. Acum tace mâlc. Oameni, pe pământ pogoară Anotimpul Râsului!


* * * Poeţi n-au fost niciodată un milion. Nemuritori puţini au mai rămas. Un răzvrătit a fost François Villon, Iar Goethe – împărat peste Parnas. Şi printre ei au fost damnaţi destui, Colerici ori sangvinici posedaţi Şi diplomaţi neghiobi şi lorzi tehui, Lunatici şi venetici netrataţi. Gramaticilor declarau război Şi fiecare se credea profet... Cu toţii-n felul lor erau eroi, – Jigodie n-a fost nici un poet! (Traduceri de Ştefan Tcaciuc)


-martie 2012


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28