This page contains a Flash digital edition of a book.
MANTAUA LUI GOGOL


maramureşan. Ciclurile de poezie erotică ale lui M. Nebeleac se caracterizează printr-o înlănţuire a existenţei omeneşti cu aceea a regnului vegetal, ale căror destine se contopesc sub greutatea obsesiei timpului şi spaţiului». În 1974, Mihai Nebeleac debutează


şi ca prozator, cu romanul «Lorana», povestea unui tânăr ce trăieşte o triplă dramă: a tatălui, care a cunoscut ororile războiului, a iubirii, în toată complexitatea ei, şi a unei boli incurabile care îl va duce la pieire. «Lorana» are meritul de a fi şi prima încercare de abordare a acestui gen în literatura ucraineană din România, pentru care Mihai Nebeleac a obţinut premiul


Scriitorilor România,


Uniunii din


singura


organizaţie din care a acceptat să facă parte. În 1978 apare


cel de-al doilea roman al lui M. Nebeleac «Liubov do blyjnioho» («Apropelui dragoste»), care în 1987 cunoaşte şi o variantă în limba română, datorată Lianei Ivan-Ghilă, prefaţată de acelaşi Stelian Gruia. Tema războiului revine şi în acest roman, iar spaţiul în care se desfăşoară acţiunea cărţii este acelaşi în care autorul a văzut lumina zilei, a trăit şi a apus înainte de vreme. Prefaţatorul cărţii, Stelian Gruia, prezentând varianta în limba română a romanului, este de părere că «prin densitatea epică şi ineditul situaţiilor dramatice, romanul lui Mihai Nebeleac se impune în scrisul ucrainean din ţara noastră ca o realizare de autentică valoare». «Satul din naraţiune este aşezat


În lumea personajelor acestei construcţii epice dăinuie umbra unor eroi legendari ai spaţiului natal – oieri, lucrători la pădure şi agricultori, însufleţitori ai unor datini şi obiceiuri ce diferă foarte puţin de la o aşezare la alta, chiar dacă satele Ţării Maramureşului sunt locuite de etnii diferite.» (I. Petrovai, «Multiculturalism în Ţara Maramureşului», pag. 184-185). Timp de peste un deceniu, asupra lui Mihai Nebeleac se lasă tăcerea. Scriitorul îşi urmează însă drumul, scriind în continuare, astfel că în 1990 publică volumul «Nespoki Vesny»


(«Neliniştea


primăverii»), purtând evident semnele maturităţii poetului. În 1993, criticul maramureşean Augustin Cozmuţă, scriind într-un moment aniversar din viaţa lui Mihai Nebeleac, vede în persoana acestuia pe unul dintre «…cei mai talentaţi


şi apreciaţi Cărţile scrise de Mihai NEBELEAC


scriitori de limbă ucraineană din România». Ca o recunoaştere a valorii creaţiei poetului, câteva dintre poeziile lui au fost incluse în antologia de


între dealuri împădurite, cu oameni oropsiţi de viaţa grea pe care o duc, ce îşi câştigă pâinea cea de toate zilele muncind din greu, efort care însă, nu i-a mutilat moral şi spiritual, sunt iubitori de dreptate, resping tot ce duce la nedreptate socială şi vrajbă.


poezie modernă din Diaspora ucraineană, «Dincolo de tradiţii», apărută la Toronto, Alberta. Dar până să ajungă în Canada, versurile sale au cunoscut versiuni în limbile maghiară, germană şi sârbă, semn că poetul este unul dintre cei de excepţie. Mihai Nebeleac avea multe proiecte interesante şi manuscrise pregătite pentru tipar, cum ar fi romanul «Tristeţea marilor zăpezi», anunţat de autor în 1996, cât şi volumul de poeme «Nepermisele iubiri», dar timpul nu a mai avut răbdare şi Mihai Nebeleac s-a stins la o lună după ce şi-a sărbătorit împlinirea vărstei de 54 de ani. Printre ultimele poezii scrise de Mihai Nebeleac se numără şi poezia «Dor», care se încheie cu această strofă: «Ne legănăm în sinea noastră/


curmând tăcerea unui joc/ şi ne-ntristăm iubind stejarii/ în care crucile se coc».


An. I – Nr. 1 – ianuarie-


4


-martie 2012


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28