MANTAUA LUI GOGOL


și atunci oi vedea ce o să faceți... Facă-se voia Ta... Ia ridică și tu Daru picioru‟! Cu cine vorbesc, Daru? Ia uite cum v-ați umflat burțile! Ați îmbucat pe săturate, iar restul... pe jos. Precum în cer, aşa şi pe pământ... Ehei, dacă v-aș hrăni numai cu păpușoi și ferigă, cum își hrănește Ilia Buruiană juncanii, atunci aș vedea dacă ați mai scoate fânul din iesle, ha?... Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi... Musai să merg mâine după sare, măcar două trei droburi să aduc, că pe astea în două zile le lingeți, linge-v-ar gâzdușagul de hoțomanii moșului. S-au viclenit slătinarii și cer pe un drob de sare... mai ieftin dă Mendel piperul. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri... Iar acuma hai la adăpat – adiii! Mișcă-ți fundul Daru! Ia uite ce apă!... Mai limpede ca oglinda, adiii, adiii, iar eu o să mă spăl până beți voi. Şi nu ne duce pe noi în ispită... Brrr ce apșoară rece! Ci ne izbăveşte de cel rău... De câte ori i-am poruncit Varvarei să pună aicea un ștergar, dar degeaba. Uite am bătut și un cui, iar ea... Că a Ta este împărăţia... Bea Cheșa, bea nu te holba la mine, că până la prânz e mult, iar ogoru-i lung ca o zi de post și pământu-i tare că nu a mai dat bunul Dumnzeu ploaie. Şi puterea şi slava... Ne ajută El drăguțu‟ și până la ujină gătăm de arat... al Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh... Iar deseară o să cosesc iarbă proaspătă și o să amestec cu fân uscat, să vedeți ce bunătate!... numai nu care cumva să vă prind că scoateți din iesle că... Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Un fir dacă găsesc pe jos nu vă mai


dau și o să roadeți ieslea mai rău ca vaca Ștefoaiei și pe urmă o să vedeți că moșu‟ Ion nu glumește, așa să știți!...»


BUNICUL Soarele se rostogolea pe cer de-a


dura aruncând, pe furiș, printre frunzișul An. I – Nr. 1 – ianuarie- 15


nucului valah câte o ocheadă în curtea noastră. Noi, eu cu Ionică, încercam să prindem cu privirea, iepurașii strălucitori ai razelor de soare ce săreau de pe o frunză pe alta.


«Soarele este gospodarul ceriului»,


ne spunea de multe ori, bunicul Niculae purtând pe umerii săi gârboviți istovirea dimineților, în care asculta șuieratul coasei prin iarba înrourată. «Acuma doarme, a istovit și se


odihnește un pic, voi mergeți colo sub nuc la umbră și jucați-vă!», ne-a spus mama. Avea ochii plânși și părul despletit. «De ce ești tristă și cernită, mamă?» «Hai, hai mergeți și jucați-vă,


bunicul doarme», ne-a șoptit tristă. Iar noi eram veseli și am fugit să scoatem turma de nuci verzi, la păscut. Ce-i drept bunicul ne certa: «E păcat să rupeți nucile verzi». Dar bunicul dormea, iar noi pășteam și ne uitam pe furiș spre spre


nucile


pârleazul răstignit, peste care tot treceau spre curtea noastră femei cernite. Toate erau cernite și triste, iar noi eram veseli. «Bă-r-r, bă-r-r, bă-r-r oiță, bă-r-r!»


Mânam, turma la adăpat, iar de după casă «Cioc- boc, cioc-boc, cioc-boc...» «Meșteresc o căsuță pentru bunicul


vostru», ne spuse zâmbind foarte trist, nenea cu barbă, ținând în mână un ciocan, deși noi nu l-am întrebat nimic. «Minte, hai să plecăm de aici!» Mă


trase de mânecă Ionică. «Ce fel de căsuță e aceea... fără uși,


fără ferestre?...» «Ha-ha-ha!.. Am râs veseli. E un joc


de-al lor. Tare ciudat se mai joacă oamenii mari» îmi explică Ionică și fugirăm la turma noastră de nuci. Până se trezește bunicul, ne vom juca


pe săturate. «Bă-r-r, bă-r-r, bă-r-r oiță, bă-r-r!» Mânam, turma la adăpat, iar de după


casă «Cioc-boc, cioc-boc, cioc-boc...» -martie 2012


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28