MANTAUA LUI GOGOL


Dan MOLDOVAN OAMENI ŞI LOCURI Precum sunt poeţi ai generaţiei ‟70,


‟80, 2000 şi mai ştiu eu care, tot aşa şi meşterii populari marmaţieni se stratifică pe generaţii, se hrănesc cu ambrozia străbună, trăiesc cu un ochi în trecut şi cu celălalt în viitor spre disperarea folcloriştilor şi etnografilor care nu reuşesc să claseze odată şi odată dosarele cu tradiţia ori chiar cultura tradiţională de la oraşe şi sate; cam aşa se prezintă noua generaţie de meşteri populari marmaţieni: carţi de vizită, bloguri, site-uri, reţele de socializare, pliante, etc, etc. Dar dincolo de hainele lumeşti meşterii populari ai noii generaţii rămân ancoraţi în viaţa comunităţilor din care fac parte iar Grigore e unul dintre ei, a învăţat cum e cu lucrul lemnului la şcoala de arte şi meserii dar mai ales prin bătătură, de la unul sau de la altul dintre


bătrânii satului; şi a mai


învăţat să grăiască cu turiştii, să-şi prezinte munca într-o încăpere anume desemnată, să facă lucrări la comandă pentru clienţi de peste mări şi ţări după poze, descrieri ori desene; una peste alta de la meşterul din Săcel poţi cumpăra o mulţime de obiecte decorative din lemn de inspiraţie ţărănească, de la platouri la fuse cu zurgălăi mai ales, Grigore nu a uitat că e bine să ai mereu la îndemână un rând de haine tradiţionale, un păhăruţ de pălincă de pe fus ori scăriţă şi un zâmbet de bun venit; dacă e nevoie, meşterul ştie şi poveştile satului iar unde e musai nevoie de ajutor, badea Ţulean, tatăl meşterului e mereu binevoitor şi gata să


An. I – Nr. 1 – ianuarie- Foto Dan MOLDOVAN


contribuie la conturarea variantei originale a poveştii; aşa se face că am adus frânturi de poveşti marmaţiene şi de prin părţile Săcelului, estul extrem al văii Izei, locul unde începe sau poate că se termină fascinanta ţară rurală marmaţiană; nu o să ascund că am fost foarte încântat să aflu că Pintea pribeagul a lăsat urme spirituale şi în acest colţ marmaţian în ciuda unora care ar fi preferat ca peste amintirea lui să se fi aşternut giulgiul greu al uitării; aşa se face că pe dealurile Săcelului dăinuie încă două toponime care îi sunt dedicate: Masa lui Pintea o lespede de piatră care, în imaginaţia localnicilor, a fost utilizată de erou şi companionii săi pentru a cina pe vremea când jăndarii erau pe urmele sale şi, mai ales, Toporul lui Pintea - o formaţiune stâncoasă despre care se crede că reprezintă unealta şi/sau arma acestuia; legenda spune că odată, mânios fiind că nu-i sunt înţelese demersurile, a izbit cu toporul atât de tare încât acesta s-a înfipt adânc într-o ptiatră. Apoi plin de năduf ar fi spus: «Cine o fi mai vrednic ca mine, acela a putea scoate toporul din ptiatră...»


Dar, se pare că un nou erou marmaţian


nu s-a născut încă spre deosebire de cazul britanicilor care, şi-au găsit repede un rege suficient de drept şi de vrednic încât să scoată din stâncă sabia dreptăţii şi să o folosească în numele şi beneficiul supuşilor săi.


Bineînţeles că şi aici legendele


vorbesc despre comorile ascunse de Pintea şi haiducii săi în peşteri fermecate; peştera săceleană e păzită de zâne iar muritorii nu au acces la comori deşi ştiu de existenţa lor; e o altă formă de a spune că şi pentru a


16


-martie 2012


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28