BUSINESS & LAW


Principalii paşi pentru dizolvarea judiciară şi dizolvarea voluntară a firmei


Pe parcursul desfăşurării activităţii apare momentul în care unele companii ajung în situaţia de a-şi încheia activitatea în circuitul economic. Nu vom discuta aici motivele pentru care aceste companii ies de pe piaţă, ci modalităţile prin care se poate închide o companie ce nu mai are nici o şansă de a funcţiona în parametri de performanţă.


După ce au fost stabilite toate acţiunile


de ordin logistic şi economic cu privire la ieşirea de pe piaţă a companiei, trebuie efectuate procedurile juridice pentru „închiderea” respectivei societăţi comerciale. Dizolvarea voluntară face referire, în acest articol, la procedura de dizolvare stabilită prin Legea 31/1990 a societăţilor comerciale, iar dizolvarea judiciară, la procedura simplificată a insolvenţei, reglementată de Legea 85/2006, a procedurii insolvenţei.


Dizolvarea voluntară Pentru dizolvarea voluntară a unei societăţi, este nevoie, în primul rând, de hotărârea adunării generale a asociaţilor. Hotărârea adunării generale a asociaţilor trebuie să conţină exprimarea clară a voinţei asociaţilor companiei ce urmează a fi dizolvată cu privire la aplicarea acestei proceduri. În cazul în care asociaţii s-au înţeles cu privire la modul de repartizare a activelor şi în cazul în care activele sunt evidenţiate în mod clar în patrimoniul firmei, ei pot decide prin hotărârea adunării generale a asociaţilor şi asupra modului de repartizare a acestora. După ce se emite această hotărâre, ea trebuie înregistrată la Registrul Comerţului de pe lângă tribunalul din raza sediului societăţii comerciale. După ce a fost admisă dizolvarea firmei, trebuie să se aştepte 30 de zile de la publicarea dizolvării în Monitorul Oficial pentru depunerea dosarului pentru etapa următoare. Publicarea hotărârii adunării generale a asociaţilor în Monitorul Oficial are ca scop asigurarea transparenţei şi oferă posibilitatea persoanelor interesate să facă opoziţie la


22 BUSINESS MONEY &


dizolvarea respectivei societăţi comerciale. Opoziţia reprezintă un act procedural prin care o persoană contestă dizolvarea firmei. În momentul înregistrării opoziţiei se formează un dosar la instanţă şi se acordă termen de judecată. Motivele pentru care se poate formula opoziţie sunt în principal existenţa unor datorii ale firmei către terţi. Persoanele ce pot formula opoziţie sunt de obicei creditorii bugetari sau persoanele fizice şi juridice care au creanţe la societatea în cauză. În situaţia în care nu se formulează opoziţie, se va continua procedura prin înregistrarea specimenului de semnătură a lichidatorului judiciar. După înregistrarea specimenului de semnătură, se depune bilanţul de lichidare şi repartizare a activelor. După ce se depune bilanţul menţionat, trebuie aşteptată împlinirea unui nou termen de opoziţie de 15 zile de la publicarea situaţiei financiare finale pentru a continua cu următoarea etapă, care este şi ultima. Ultima etapă este radierea societăţii, iar prin acest proces societatea încetează definitiv să mai existe.


Dizolvarea judiciară Conform dizpoziţiilor legii insolvenţei, firma aflată în incapacitate de plată este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii insolvenţei, în maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. O dată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, societatea debitoare trebuie să depună o serie de documente contabile, o listă completă cu toate bunurile firmei, o listă cu creditorii săi şi cu transferurile patrimoniale efectuate de societatea debitoare în ultimele 120 de zile anterioare depunerii cererii. În plus, reprezentantul societăţii trebuie să mai depună şi o declaraţie, prin care îşi arată intenţia de deschidere a procedurii insolvenţei în forma simplificată. În funcţie de specificul firmei şi de forma de organizare, legea prevede şi depunerea altor documente şi informaţii. Societatea debitoare poate solicita ca procedura să fie administrată de un lichidator judiciar. Pentru aceasta, trebuie să fie numit lichidatorul judiciar cu datele de identificare prin cererea de deschidere a procedurii. Instanţa, în urma constatării îndeplinirii condiţiilor de deschidere a procedurii simplificate a falimentului, va dispune deschiderea procedurii şi va stabili termenele


procedurale, respectiv termenele de depunere a creanţelor şi de depunere a rapoartelor de lichidatorul judiciar şi va ridica dreptul de conducere a activităţii companiei de administratorul statutar al societăţii debitoare. Activitatea societăţii debitoare, în majoritatea cazurilor, va înceta chiar în momentul deschiderii procedurii simplificate de faliment. O dată cu deschiderea procedurii simplificate, lichidatorul judiciar va notifica creditorii şi va inventaria bunurile societăţii. Principalele activităţi realizate de lichidator sunt: n inventarierea bunurilor din patrimoniu; n inventarierea creanţelor istorice ale debitoarei faţă de terţi şi cele împotriva debitoarei; n inventarierea drepturilor şi obligaţiilor viitoare ale debitoarei decurgând din continuarea sau încetarea unor contracte comerciale; n vânzarea bunurilor, valorificarea creanţelor şi încasarea creanţelor; n recuperarea unor sume prin anularea unor tranzacţii patrimoniale din perioada suspectă; n recuperarea unor sume de la persoane fizice responsabile dacă există cazuri de bancrută simplă sau frauduloasă; n distribuţia sumelor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe către creditori. Este important de precizat că nu poate solicita deschiderea procedurii insolvenţei în formă simplificată societatea debitoare care a fost supusă procedurii insolvenţei în ultimii 5 ani. În majoritatea cazurilor, la sfârşitul procedurii simplificate a falimentului, instanţa va pronunţa o sentinţă prin care va dispune închiderea procedurii falimentului şi radierea societăţii debitoare. Sunt puţine cazurile în care nu se înregistrează nici o cererere de admitere a creanţelor în cuprinsul termenului stabilit de instanţă. În aceste situaţii, instanţa va revoca hotărârea de deschidere a procedurii simplificate a falimentului. Dizolvarea voluntară a firmei se aplică în cazul în care aceasta nu mai poate produce profit şi, dacă este lăsată în funcţiune, poate genera costuri din ce în ce mai mari. Dizolvarea judiciară conform procedurii simplificate a insolvenţei, solicitată de debitor, este utilizată în cazul firmelor ce ajung în incapacitate de plată a datoriilor. n


Avocat Costin Vînă, practician în insolvenţă www.BusinessAndMoney.ro


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52