15o


(uneori chiar peste 240


Ioan MĂRCULEŢ, Cătălina MĂRCULEŢ - Riscul geomorfologic şi riscul climatic în Culoarul Aiud - Sebeş ), sunt cele care au favorizat dezvoltarea unor ample procesele de modelare


actuală. Terasele Mureşului, constituite din nisipuri şi pietrişuri pleistocene, conform cartării realizate de M. Buza (1996) şi doar afirmate de V. Ştef (1998) sunt în număr de opt. Lunca Mureşului este largă (până la 5 km) şi cu panta longitudinală de 0,35 m/km, în cadrul ei distingându-se două trepte: înaltă, de 2-4 m deasupra râului, şi joasă, la 0,5-1,5 m altitudine relativă, uşor inundabilă. Clima, prin regimul precipitaţiilor, impune diferenţieri temporale în activitatea proceselor de


versant. Precipitaţiile medii anuale au valori relativ scăzute, de 500-520 mm (518.0 mm la Aiud, 515.8 mm la Alba Iulia şi 508.0 mm la Sebeş), însă s-au înregistrat ani ploioşi – 1897-1898, 1912-1916, 1969-1970, 1974-1976 – când valorile acestora au ajuns la 700-800 mm şi ani secetoşi – 1932-1935, 1945-1950, 1986 –, când cantităţile au fost de 350-400 mm. Un rol important în dinamica proceselor de versant îl au cele mai mari cantităţi de precipitaţii în 24 de ore – valorile lor de peste 60 mm fiind mai mari decât media lunilor respective (74.1 mm în iunie la Alba Iulia, 75.6 mm în august la Sebeş) – şi alternanţa perioadelor cu precipitaţii abundente cu cele secetoase, aici coeficientul de agresivitate pluvială fiind între 0,09 şi 0,12 (Mureşan, Pleşa 1992). Vegetaţia naturală şi utilizarea terenurilor generează diferenţieri locale în protecţia sau în


vulnerabilitatea suprafeţei reliefului faţă de procesele de modelare actuale. Pădurile de quercinee şi carpen care au acoperit în trecut cea mai mare parte din această regiune şi din care au mai rămas doar petice (sub 10% din întreaga suprafaţă) au fost înlocuite treptat de culturi agricole, păşuni şi fâneţe, încât acestea au în prezent o pondere foarte redusă. Aceste modificări au favorizat apariţia alunecărilor de teren şi au intensificat agresivitatea torenţială.


Procesele de modelare actuală Datorită potenţialului morfodinamic, modelarea actuală a reliefului se realizează printr-o gamă


variată de procese geomorfologice precum: pluviodenudarea şi eroziunea în suprafaţă, ravenarea, torenţialitatea, alunecările de teren şi eroziunea şi acumularea fluviatilă. Pluviodenudarea şi eroziunea în suprafaţă se produc pe toate pantele cu valori de peste 2-3o


, în


absenţa unui covor vegetal, atât în timpul ploilor torenţiale, cât şi în cel al ploilor de lungă durată, dar numai în condiţiile în care solul este suprasaturat cu apă. Procesele de ravenare sunt dependente direct de cantitatea şi regimul precipitaţiilor, de litologie, de


lungimea şi înclinarea versanţilor şi de gradul de acoperire cu vegetaţie. Rigolele apar predominant pe terenurile arabile, în grupuri paralele perpendiculare pe curbele de nivel, şi au adâncimi de câţiva centimetri. Şanţurile de eroziune sunt dezvoltate pe versanţii cu înclinare mai mare de 5o


. Uneori se află în


asociere cu ravene şi deseori formează reţele în bazinele de recepţie ale torenţilor. Ogaşele sunt prezente frecvent pe suprafeţele cu înclinare de peste 15o


Depresiunea Alba Iulia – Sebeş (Fig. 1). Predomină în culoarul analizat ogaşele simple (peste 85%). Ravenele au adâncimi de peste 2-3 m şi sunt simple şi ramificate. Comparativ cu ogaşele sunt mai reduse ca număr şi s-au dezvoltat pe pantele de 10-20o


.


arealul analizat numărul lor este ridicat pe versantul stâng şi redus pe cel drept (fig. 1). Au lungimi de 2,5-5 km, iar bazinele de recepţie au dimensiuni reduse (2-2,5 km2


cu lunca Mureşului şi în luncă au în general aspect teşit. Alunecările de teren sunt procese frecvente în Culoarului Aiud – Sebeş, dezvoltarea lor fiind


cauzată de alternanţa nisipurilor slab cimentate cu marne şi argile, de lipsa vegetaţiei forestiere etc. Alunecările superficiale, cu grosimea materialului deplasat de 1-2 m, sunt deplasările în masă cu cea mai largă răspândire şi antrenează în mişcare atât pătura de sol, cât şi, pe o mică adâncime, substratul geologic.


86


Torenţialitatea apare ca un proces intermitent, complex, de eroziune transport şi acumulare. În ). Conurile de dejecţie dezvoltate la contactul


din Dealurile Stremţului, Culoarul Teiuşului şi


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100  |  Page 101  |  Page 102  |  Page 103  |  Page 104  |  Page 105  |  Page 106  |  Page 107  |  Page 108  |  Page 109  |  Page 110  |  Page 111  |  Page 112