Irena MOCANU - Discontinuităţi temporale în evoluţia pieţei forţei de muncă din România
ascensiunea PIB-ului, susţinut de majorarea cu 10,8% a producţiei industriale (al cărei reviriment este pus de unii economişti pe seama productivităţii muncii, iar de către alţii pe seama afluxului investiţional). Acest context pozitiv s-a făcut răspunzător în 2004 de cel mai mare nivel al soldului investiţiilor străine directe nete ale nerezidenţilor, de 15 miliarde euro, situând România pe primul loc între ţările din sud-estul Europei (Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013). România a atras de 8 ori mai multe investiţii străine directe în anii care au trecut de la integrarea sa în structurile NATO în anul 2002 (28,1 miliarde euro, adică 5,6 miliarde euro/an) şi întreaga economie s-a schimbat (Romania monthly economic review, aprilie 2008, pag. 5,
www.ey.com/ro). Scăderea şomajului şi problemele sale structurale. Perioada de scădere a şomajului începută odată cu
debutul noului deceniu a continuat, astfel că diminuarea s-a tranformat într-o tendinţă: rata şomajului a atins 6,2% în decembrie 2004, s-a redus la 6% la sfârşitul anului 2005 şi la 5,2% în decembrie 2006; această dinamică a fost susţinută de reducerea numărului de şomeri înregistraţi cu 17,4% între decembrie 2004 şi sfârşitul anului 2006. Reducerea continuă şi atât de semnificativă a numărului de şomeri şi a ratei generale a şomajului a
fost considerată de economişti ca fiind prea rapidă pentru a fi fost susţinută în mod real prin investiţii, creatoare de noi locuri de muncă. Şomajul scăzut nu a fost un rezultat numai al creşterii economice, întrucât se pot identifica mai mulţi factori prin care se explică nivelul său atât de redus: pensionările anticipate, migraţia pentru muncă în străinătate, ocuparea ridicată din agricultură, menţinerea subvenţiilor. Analiştii estimează că o parte a şomerilor nu se regăseşte reflectată în statisticile oficiale, ca urmare a şomajului structural de lungă durată din arealele rurale (Romania monthly economic review, aprilie, 2008, pag. 4,
www.ey.com/ro). Problemele structurale ale şomajului din România perioadei post-tranziţie sunt menţinerea şi chiar
creşterea şomajului în rândul tinerilor şi a şomajului de lungă durată. Şomajului tinerilor a crescut continuu (în prima parte a deceniului actual, rata şomajului în rândul tinerilor a crescut de la 17,2 % la 25,8%), ca urmare a insuficienţei locurilor de muncă nou create, în special a celor atractive pentru tinerii absolvenţi ai diferitelor nivele de instruire (
http://epp.eurostat.ec.europa.eu). Aproape 60% din şomerii României au vârste mai mici de 35 de ani, situaţie cu urmări în plan economico-social, pentru că se iroseşte cea mai importantă resursă umană (Vorzsak, Guţ, 2007). Şomajul de lungă durată reprezintă unul dintre factorii socio-economici ai „excluziunii ocupaţionale, crescând mult riscul indivizilor de a fi „refuzaţi” pe piaţa muncii” (Stan, 2004, pag. 343). Rata şomajului de lungă durată a crescut de la 3,5% la începutul acestui deceniu la 4,5% în anul 2005, fiind superioară valorilor specifice UE-25 (3,9%) (după http://
epp.eurostat.ec.europa.eu). Categoriile de şomeri cele mai afectate de şomajul de lungă durată sunt tinerii, persoanele de peste 45 de ani şi persoanele cu un nivel de educaţie redus. Îmbătrânirea forţei de muncă. Oferta de muncă se îngustează prin reducerea naturală a unei populaţii
din ce în ce mai îmbătrânite. Populaţia între 15 ani şi 64 ani, ca populaţie potenţial activǎ, reprezintǎ un segment major din populaţia totală. Aceasta cuprinde diferite generaţii care, odatǎ cu înaintarea în vârstǎ, intrǎ sau ies din efectivele forţei de muncǎ, influenţând permanent dezvoltarea economicǎ prin rata de activitate, rata de ocupare, prin mobilitatea teritorialǎ şi socio-profesionalǎ, prin asigurarea continuǎ sau discontinuǎ a economiei cu factorul uman, prin presiunea ofertei asupra cererii de forţǎ de muncǎ. În concordanţă cu dinamica pe grupe de vârste a populaţiei totale, structura forţei de muncă s-a
modificat în sensul diminuării grupei de 15-29 de ani în 1994 de la 36,1%, la 35,1% în 2001 şi la 34,3% în 2002 şi în 2004, concomitent cu începutul unei tendinţe de îmbătrânire a forţei de muncă (ponderea grupei de 45-64 de ani a crescut de la 33,1% în 1994, la 34,1% în 2001 şi la 34,9% între anii 2002 - 2004). Spaţiul rural era şi încă mai este afectat de dezechilibrul dintre forţa de muncǎ din grupa de vârstǎ de 35- 59 ani, care este puţin numeroasǎ datoritǎ fenomenului migratoriu masiv din perioada industrializǎrii
32
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88 |
Page 89 |
Page 90 |
Page 91 |
Page 92 |
Page 93 |
Page 94 |
Page 95 |
Page 96 |
Page 97 |
Page 98 |
Page 99 |
Page 100 |
Page 101 |
Page 102 |
Page 103 |
Page 104 |
Page 105 |
Page 106 |
Page 107 |
Page 108 |
Page 109 |
Page 110 |
Page 111 |
Page 112