Irena MOCANU - Discontinuităţi temporale în evoluţia pieţei forţei de muncă din România România în tranziţie Căderea regimului comunist în Decembrie 1989 şi debutul perioadei de tranziţie au reprezentat un
prag pe care întreaga societate românească l-a trecut brusc. Schimbarea de regim politic şi de sistem economic au indus modificări fundamentale ale trăsăturilor politice, economice şi sociale ale României, într-un nou context legislativ, instituţional şi organizatoric - tranziţia5)
. Dinamica restructurării pieţei muncii, analizată prin indicele restructurării ocupării, rata de absorbţie
a şomajului şi prin rata netă de expansiune a sectorului privat, arată faptul că economia României a avut o capacitate de absorbţie a şomajului foarte redusă din cauza dezvoltării insuficiente a activităţilor din sectorul privat, motivată de o întârziere majoră a reformelor pieţei, al căror scop este stimularea efectivă a iniţiativei private (Zaman 2004). Regresul economiei. Pe parcursul perioadei de tranziţie, în nivelul de ocupare şi în structura socio-
profesională au avut loc o serie de mutaţii complexe. Acestea reprezintă rezultatul procesului general de tranziţie, al modificării regimului de proprietate şi de încurajare a iniţiativei private, al procesului de dezvoltare economică şi socială. Pe baza unei serii de indicatori macroeconomici, economiştii apreciază că în perioada 1990–1998 a
avut loc o descreştere economică (Mecu 1999). Între 1990 şi 1992, prioritatea programelor şi politicilor guvernamentale a reprezentat-o construirea cadrului juridic şi instituţional al tranziţiei la economia de piaţă. În perioada următoare, dintre 1993–1996, efectele negative ale destructurărilor înregistrate anterior au dus la schiţarea unor măsuri de stopare a declinului economic, de stimulare a investiţiilor, de relaxare a creditelor, de sprijinire a producătorilor agricoli, de revigorare a exporturilor. Drept urmare, în anii 1994, 1995 şi 1996 descreşterea economică a fost oprită, reactivându-se după 1997, când au fost puse în aplicare o serie de programe de restructurare economică a unor (sub)ramuri industriale: industria minieră, chimică, siderurgică etc. (Mecu 1999). Pe parcursul deceniului trecut, numǎrul locurilor de muncǎ s-a diminuat continuu, iar populaţia ocupatǎ a scǎzut în 1991 - 1999 cu 18,6% şi cu încă 15% până în 2004. Consumul populaţiei s-a diminuat, iar rata şomajului a crescut, având totuşi, din anii 2000 - 2001 o tendinţǎ de scǎdere, produsul intern brut/locuitor al ţǎrii noastre era de doar 50% din PIB-ul realizat de ţările care au aderat la UE în 2004 şi de aproximativ 40% din cel al celor mai slab dezvoltate state ale UE, iar sǎrǎcia „a prosperat” (1 850 000 persoane sărace în 1990 şi 6 200 000 săraci în 2001) (România. Evaluarea sărăciei 2003). Explozia şomajului şi „şomajul inerţial”6)
a economiei, menţinându-se la un nivel relativ scăzut până la jumătatea anilor `90, perioadă în care industriile siderurgică, minieră, de producere şi transport a energiei electrice, au fost considerate industrii strategice şi astfel, au fost ocolite de procesul de restructurare. Reorganizarea acestor ramuri industriale a fost doar amânată, implicit şi creşterea şomajului a fost întârziată până în 1997, când costurile economice şi sociale ale subvenţiilor au devenit insuportabile pentru bugetul naţional. Au fost disponibilizate zeci de mii de persoane şi în anii 1997 – 1999, şomajul a explodat.
5) Termenul de tranziţie desemenază procesul de trecere de la sistemul socialist de organizare socială la un
system de tip capitalist-occidental. Se au în vedere două direcţii majore de schimbare: 1) înlocuirea sistemului politic totalitar bazat pe un partid politic unic, cu un sistem politic democrat, de tip pluripartidist şi 2) înlocuirea economiei de comandă, centralizate cu o economie de piaţă. (
http://www.dictsociologie.netfirms.com/T/Termeni/tranziţie.htm). 6) Termen preluat după Andreff, W., (2001), Inerţiile economice ale tranziţiei, în vol. Tranziţie şi reformă, Popa, I.
(coord.), Bal, A., Bălteanu, Irina, Diaconescu, M., Hurduzeu, H., Korka, M., Neguţ, S., pag. 20, Ed. Economică, Bucureşti.
30
. Şomajul a fost modelat de etapele procesului de restructurare
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88 |
Page 89 |
Page 90 |
Page 91 |
Page 92 |
Page 93 |
Page 94 |
Page 95 |
Page 96 |
Page 97 |
Page 98 |
Page 99 |
Page 100 |
Page 101 |
Page 102 |
Page 103 |
Page 104 |
Page 105 |
Page 106 |
Page 107 |
Page 108 |
Page 109 |
Page 110 |
Page 111 |
Page 112