Ioan Sebastian JUCU - Cadrul teoretic şi metodologic de analiză al procesului de restructurare urbană...


sistematică a realităţii dintr-un anumit spaţiu geografic (fie că ne referim la o aşezare urbană, la un sistem de aşezări sau la o regiune). Cunoaşterea exhaustivă a elementelor spaţiului luat în studiu se realizează prin studiul bibliografic, prin analiza şi prelucrarea datelor statistice disponibile în cadrul bazelor de date ale autorităţilor oficiale şi prin cercetarea documentelor centrate spre organizarea spaţiului şi a planificării teritoriului. Aceste demersuri permit cunoaşterea locului concret dar, în egală măsură, oferă condiţii prielnice de înţelegere obiectivă a modului de evoluţie şi a dinamicii teritoriale specifice spaţiului analizat. În general, metodele semnalate asigură mai mult o introspecţie cantitativă fundamentată pe cercetări întreprinse anterior. Metode calitative de cercetare. Acestea sunt indispensabile oricărei analize actuale, mai ales dacă


obiectivul vizat este centrat spre percepţia pulsului comunităţii în general sau spre inventarierea curentă a punctelor de vedere sau a viziunilor de dezvoltare din partea actorilor implicaţi în managementul urban sau teritorial sau a subiecţilor, ca parte integrantă dintr-un sistem sau ca şi componente punctuale ale unei aşezări. Prin urmare, ancheta, sondajul de opinie, aplicarea chestionarelor (generale sau tematice), discuţiile libere cu indivizi sau actori locali, interviul cu responsabili şi decidenţi locali reprezintă tot atâtea resurse procedurale a căror rezultate pot fi utilizate cu succes în analiza procesului de restructurare urbană.


Metode particulare de analiză a restructurării urbane. Un demers metodologic particular,


recomandat şi aplicat mai ales cu prilejul cercetării restructurării urbane în străinătate este reprezentat de metoda comparativă. Şcoala geografică anglo-americană pune un accent deosebit pe această metodă, datorită eficienţei sale dar şi a calităţii rezultatelor obţinute prin filtrul aplicării sale. Metoda solicită şi permite comparaţia comportamentului şi a dinamicii unui spaţiu în perioade diferite de timp şi în contexte sociale, economice, politice şi culturale diferite. Aceasta constituie un instrument excelent care ne permite să privim dincolo de logica restructurării economice de la nivel global şi facilitează cercetarea detaliată a varietăţii formelor de dezvoltare şi de manifestare pe care le pot avea politicile economice practicate la nivelul aşezărilor urbane. Varietatea şi diversitatea politicilor de dezvoltare (mai ales la nivel local) constituie tema centrală în analiza procesului de restructurare urbană. Astfel, se pot examina în mod obiectiv rezultatele demersurilor restructurante fundamentate ca urmare a aplicării unui anumit tip de politică de dezvoltare. Varietatea formelor de manifestare a procesului de restructurare, a rezultatelor şi consecinţelor analizate şi înţelese prin filtrul metodei comparative asigură înţelegerea şi percepţia corectă a schimbărilor derulate în timp. Dacă metoda este aplicată pe studii de caz concrete şi detaliate rezultatele cercetării sunt şi mai evidente. Punând în evidenţă diferenţele, metoda comparativă ilustrează şi condiţiile care au generat schimbările dar şi varietatea acestora într-un anumit caz, trezind celui care cercetează sentimente de surpriză faţă de rezultatele desprinse (Logan, Swanstorm 1990). Într-adevăr, o investigare de acest gen, mai ales în ceea ce priveşte dinamica particulară a unor oraşe româneşti în decursul perioadei post-socialiste, poate evidenţia rezultate remarcabile ce contribuie la înţelegerea obiectivă a evoluţiei punctuale a unor aşezări distincte. Metode particulare pentru analizele teritoriale centrate spre dinamica restructurării urbane.


Luând în considerare cel mai detaliat nivel de analiză, respectiv cel micro-scalar şi integrând acestuia oraşul, ca sistem distinct cu comportamente şi dinamici particulare, în investigarea sa sub raport diagnostic şi prognostic sunt utile mai multe metode specifice. Diagnoza şi analiza prognostică întreprinse asupra unei aşezări urbane constituie instrumente eficiente din care putem desprinde consecinţele procesului de restructurare urbană. În egală măsură, procedurile permit şi evidenţierea unor măsuri şi acţiuni care se impun în urma demersurilor constatative. Ianoş (2000), recomandă în acest context, două metode distincte deosebit de utile în acest sens. Este vorba de Analiza SWOT (care, considerăm noi, trebuie să depăşească limitele banalizărilor factuale), metodă care oferă doar o parte din rezultatele necesare elaborării unor strategii concrete de planificare şi dezvoltare urbană. De aceea, Ianoş (2000) susţine şi


80


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100  |  Page 101  |  Page 102  |  Page 103  |  Page 104  |  Page 105  |  Page 106  |  Page 107  |  Page 108  |  Page 109  |  Page 110  |  Page 111  |  Page 112