This page contains a Flash digital edition of a book.
# 142, 11 ianuarie 2017


interviu Interviu cu domnul Sergiu Miºcoiu


Formele de manifestare ale populismului în România


Adrian-Vladimir Costea


n Pentru început, vă rog să- mi identificaţi principalele ca- rac te ris tici ale populismului în Româ nia din 1989 până în pre zent, din punct de vedere al me sa je lor transmise, instru- men telor de propagare, respectiv actorii utilizaţi. Care este evo lu ţia pe care fenomenul popu lis mu lui o înregistrează în Româ nia începând din 1989? Cred că ar trebui să începem


prin a defini populismul. După mine, acesta este un registru dis- cursiv cu vocație hegemonică bazat pe exaltarea identificării populare operată prin articularea ideologică a unor presupuse calități ale unei colectivități (Poporul) și exclu- derea Celorlalți, denunțați ca fiind vinovați de neîmplinirea identitară a Poporului. Populismul este, așadar, mai întîi de toate un discurs, putând fi de stânga sau de dreapta, autoritar sau democratic. În România, am trecut prin


mai multe etape ale populismului post-decembrist, având de-a face mai întâi cu unul de factură neo- comunistă cu accente naționaliste – cel promovat de Ion Iliescu, apoi cu unul virulent naționalist-șovinist promovat de Gheorghe Funar și, mai ales, de Corneliu Vadim Tudor, ulterior începutului anilor 2000, cu un populism de dreapta, ultra-cap- italist și justițialist – cel al lui Traian Băsescu și, în fine, cu o întoarcere la un model „naționalist-ruralist”, în timpul lui Victor Ponta.


n Cum ne putem raporta la fenomenul populismului în Româ- nia? Care sunt formele de manife- stare ale populismului în spaţiul public românesc? România a cunoscut o tranziție


mai lentă decât statele Europei Centrale, ceea ce a făcut ca cele mai mari dificultăți socio-economice să fie resimțite mai ales la finele anilor 1990. Pe cale de consecință, avem de-a face cu un populism naționalist și xenofob (de extremă dreapta, din punct de vedere identitar și cultural), care este, în același timp, social și protecționist (de stânga, din punct de vedere socio-economic). Această tipologie discursivă a fost plenar asumată de Corneliu Vadim Tudor, cu rezultate electorale remarcabile (calificarea în cel de-al doilea tur de scrutin, în 2000) și corespunde și altor per- sonaje politice care s-au bucurat


de un succes relativ, precum Gheorghe Funar, Gheorghe Becali și Dan Diaconescu. Pe același culoar, dar într- o formă instituționalistă și majoritaristă, au marșat, parțial, Ion Iliescu, la începu-


tul anilor 1990, și Victor Ponta, în 2013-2014. Există însă și un populism care se adresează cla- sei mijlocii, mai puțin preocupată de temele naționaliste, și mai interesată de lupta anti-corupție, de amenințările de securitate și de scăderea fiscalității, al cărui performer principal a fost Traian Băsescu.


n Care sunt cauzele care deter- mină apariţia fenomenului po- pulism? Aşa cum Cas Mudde observă în


mod judicios, falimentul sistemului comunist a fost perceput mai întâi de toate ca o formă de faliment economic: capitalismul liberal s-a impus în această regiune ca logică economică sau chiar ca ideal social fără prea multe dificultăţi, luându- şi „revanşa istorică” în faţa comu- nismului. A fost deci imposibil să se construiască ceea ce Mudde numeşte „populism economic”, de vreme ce terenul nu era propice pentru contestarea deschisă a capitalismului. O explicaţie asemănătoare este oferită de Michael Shafir, care se ocupă de contestarea sistemului democratic ca tot unitar: dictatura comunistă fiind una mult prea îndelungată şi mult prea dură, nicio forţă politică nu putea să îşi permită să atace frontal democraţia şi să propună renunţarea la un ideal care oferea iluzia unei libertăţi atât de râvnite înainte de 1990. Pe de altă parte, în ţările Euro-


pei Centrale şi de Est, erau create condiţiile pentru apariţia unui tip aparte de populism, în contextul menţinerii elementelor care carac- terizau societatea sub comunism: (paradoxal) slaba integrare efectivă a indivizilor în structuri sociale, ni- hilismul moral, cultura urii şi a in- vidiei şi, în cele mai multe cazuri, un naţionalism mai mult sau puţin voalat (care se presupusese că va legitima regimurile comuniste). În aceste condiţii, la început, populis- mul era condamnat să fie etnicist şi marginal (aşa cum se întâmpla cu Partidul România Mare sau cu Partidul Adevărului şi al Vieţii din Ungaria); dar, într-o a doua etapă, populismul a fost adoptat de lide-


În primul rând, slaba încre-


dere în instituții și hiper-person- alizarea politicii, ca efecte, dar uneori, ca și factori determinanți ai populismului. Apoi, o alternanță nesănătoasă între perioadele ex- trem de îndelungate de imobilism total și momentele-șoc de reformă accelerată (precum finele anilor 1990 sau 2010-211). Populismul a împiedicat reforme, dar, uneori, le-a pretins și chiar determinat. În fine, o generalizare a iresponsabilității în compunerea programelor electo- rale și de guvernare, din partea tu- turor partidelor, în condițiile în care abordarea populistă a campaniilor electorale pare să fie obligatorie pentru toți și, deci, din ce în ce mai puțin utilă.


n În ce măsură populismul a influenţat dezvoltarea instituţiilor româneşti după revoluţia din 1989? A frînat, mai întîi, decolarea


României, în prima parte a anilor 1990 (spre pildă, celebra lozincă „Noi nu ne vindem țara”, care a ținut multă vreme departe investițiile străine). Și, apoi a „mani- heizat” întreaga societate, ange- lizând sau diabolizând instituții pre- cum DNA, Parlamentul României ș.a.m.d. Prin populism, instituțiile au devenit purtătoarele unor car- acteristici biologice și imutabile, fiind fie de partea Poporului bun, fie de partea elitelor rele. Or, rolul unei instituții este tocmai acela de a media si intermedia, de a concilia și aduce laolaltă forțele centrifuge ale societății.


rii establishment-ului, care au ses- izat oportunitatea de a folosi teme precum victimizarea maselor şi strategii precum flatarea poporu- lui pentru a câştiga alegeri (ca Lech Walesa, în Polonia) sau pentru a-şi impune leadershipul moral şi politic (aşa cum au făcut Václav Havel, în Republica Cehă, sau Árpád Göncz, în Ungaria). Vulnerabilitatea societăţilor


post-comuniste faţă de populism a fost evidenţiată de cercetători precum Joseph Krulić sau Vladi- mir Tismăneanu. Primul a vorbit despre „impregnarea” populistă a ţărilor din Europa Centrală şi de Est, mai ales cea a ţărilor catolice cu o slabă tradiţie democratică; cel de- al doilea a analizat populismul ca rezultat al şocului pe care tranziţia


de la regimurile comuniste la sis- temele democratice, prea brutală şi, în acelaşi timp, incompletă, l-a aplicat societăţilor est-europene. Tismăneanu a dat astfel populis- mului o definiţie specifică tranziţiei post-comuniste: „Pe scurt, populismul este o


expresie a persecuţiei şi a resenti- mentului, o ideologie a salvării şi a reparaţiei, care s-ar presupune că oferă un remediu imediat şi care mobilizează indivizii şi grupurile ce, pe drept sau pe nedrept, se percep ca fiind perdanţi ai transformării democratice şi ai democraţiei liber- al-procedurale”.


n Care sunt efectele pe care discur- surile şi acţiunile populiste le-au generat în societatea românească?


n Care este “nivelul” de influenţă şi extindere a populismului în România, comparativ cu celelalte state membre ale Uniunii Euro- pene? Paradoxal, deși România nu


prezintă partide de extremă dreap- ta sau stânga în Parlament, ba chiar nici partide care să se declare eu- rosceptice, populismul este larg răspândit în întreg spectrul politic, alegerile parlamentare din 2012, spre exemplu, evidențiând înfrun- tarea unor populisme mainstream (USL și ARD/PD-L) cu un populism gregar (PP-DD). Așadar, registrul discursiv populist este omniprezent în spectrul politic românesc, ceea ce împiedică implementarea unor reforme și schimbări democratice.


(continuarea în numărul viitor)


pag. 11


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20